luni, 19 februarie 2018

Copilul de ieri, adultul de azi, parintele de maine

Stii vocea aceea mica pe care o auzi in minte atunci cand te confrunti cu o problema? Spune cam asa ceva: esti prost/proasta, rau/rea, incapabil/incapabila, netot/netoata, urat/urat, gras/grasa, vinovat/vinovata, nebun/nebuna, etc; iata si sursa ei: „Felul în care le vorbim copiilor noștri devine vocea lor interioară.“ – Peggy O’Mara
Cand persoanele de referinta: mama,tata, bunicii ti-au vorbit numindu-te in functie de faptele tale este limpede ca oricand esti predispus sa crezi ca esti asa cum spun despre tine persoanele cu care tocmai ai un conflict sau o competitie.
Daca ai luat o nota mica si ti s-a spus: " esti prost/lenes/incapabil in loc de : rezultatele tale la invatatura ma ingrijoreaza, ce se intampla cu tine?Cum te pot sprijini?"
 Evident vei ajunge sa spui / gandesti despre tine: "lumea/mama/colegii imi spun ca-s prost si poate chiar sunt.Ce pot sa fac, asta sunt."
Cand partenerul/partenera de viata se supara pe tine pentru ca ai uitat sa achiti factura de telefon/internet e putin probabil sa gandeasca: "nimic grav, se poate intampla oricui, o platesc eu maine la prima ora". Sunt insa sanse mari sa auziti: "Stiam eu ca nu ma pot baza pe tine. Atat ai avut de facut si nici de asta nu esti in stare. Esti un/o............"
Aceste atitudini nu doar ca produc suferinta, dar mai grav este ca ne pot defini destinul.
Felul in care le vorbim copiilor nostri le poate afecta negativ sau pozitiv  perceptia si stima de sine, increderea, determinarea, succesul in viata.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu