joi, 5 mai 2011

Lumea se va aranja singura daca Omul se reconstruieste pe sine (poveste preluata)

 Povestea ce o veti citi azi am primit-o de la prietena mea Renata . Asemeni ei, am citit-o dupa cateva zile de la primirea mesajului. Hotarasem sa-mi dedic aceasta zi, sa citesc, sa fiu atenta la mine si la nevoile mele.  Si am reusit in prima jumatate a zilei. Apoi am inceput sa deschid mesajele, ce asteptau cuminti sa fie deschise si citite. Nu incep intai cu cele de la prieteni pentru ca vreau sa le acord toata atentia mea. Asa se face ca tocmai mesajele de la prieteni le citesc rar .


 Acum va invit sa cititi povestea si cu siguranta veti intelege de ce am deschis mesajul abia azi.
Un copil si tatal sau calatoreau cu trenul.

Calatoria trebuia sa dureze circa o ora. Tatal se aseza comod si se puse sa citeasca o revista pentru a se distra. La un moment dat copilul il intrerupse, intrebându-l: "Tata ce este cladirea aceea?" Tatal se uita sa vada ceea ce i-a aratat copilul si raspunse : "Este o fabrica". incepu din nou sa citeasca când copilul il intreba din nou: "Tata când sosim?" Tatal i-a spus ca mai au inca de mers. A inceput din nou sa citeasca, dar o alta intrebare a copilului il intrerupse urmate apoi de alte si alte intrebari.

Tatal, disperat, cauta un mod pentru a-l face pe copil sa se distreze. Vazu in revista pe care o citea multe chipuri de oameni, o rupse in mai multe bucati si o dadu copilului invitându-l sa reconstruiasca aceste chipuri intocmai ca la un joc de puzzle, dupa care se aseza multumit pe scaunul sau convins ca copilul va fi ocupat pentru tot restul calatoriei. Nu apucase sa treaca multa vreme caci copilul exclama: "Am terminat!".

"Imposibil!" raspunse tatal. "Nu pot sa cred! Cum ai putut reconstrui imaginea atat de repede?" Imaginea era reconstruita perfect.

Copilul raspunse: "Nu m-am fixat asupra lumii (a oamenilor celor multi) caci pe cealalta parte a foii era figura unui (singur) om; AM RECONSTRUIT OMUL SI LUMEA S-A ARANJAT SINGURA!!!"

Lumea va fi aranjata numai când oamenii vor fi ei aranjati, vor fi loiali si onesti.
Lumea va fi aranjata atunci când fiecare om va fi capabil sa se revizuiasca in interiorul sau!
 Multumesc Renatei si drei Kya Lee

Sub masca obezitatii

Cum te simti tu cu tine? Ce-ti spune corpul tau ?
- Nu stiu, sunt grasa, foarte grasa, dar nu am fost mereu asa. Am fost o femeie de talie medie, niciodata manechin, nici chiar cand masurile mele erau 92-60-90.  Dar cred ca am intors spatele acestei probleme, m-am cufundat in munca si am satisfactii.

Iti sunt suficiente satisfactiile profesionale? Te simti implinita?
- Acum incep sa realizez ca odata implinita aceasta nevoie incep sa apara si alte nevoi. Cred ca acum vreau sa scot la iveala femeia din mine. Privesc inapoi si ma intreb de ce ani de zile nu am fost atenta la mine. Desigur ca am observat cresterea in greutate, doar aveam nevoie de haine mai largi. Acum  articulatiile striga dupa ajutor. Am fost la farmacie si am cumparat Artrostop, dar stiu ca pastilele singure nu ma ajuta.

Ai cerut ajutor? Crezi ca ai nevoie de ajutor specializat?
- Da, am nevoie si am discutat deja cu un nutritionist, dar cred ca e mai mult de atat. Sunt capabila sa urmez o dieta, pot sa slabesc, dar asta nu ma ajuta sa inteleg unde am fost pana acum . De ce nu am fost cu mine? De ce nu am fost atenta la mine.  Am mai fost la psiholog, la psihoterapeut, iar dupa fiecare sedinta mi se facea ingrozitor de frig si foame. Chiar langa cabinet, la iesire era o gogoserie-patiserie. Imi cumparam intotdeauna 2 placinte  sau  2 gogosi , in functie de care erau mai fierbinti. Insa intotdeauna 2.
Ieri vorbeam cu o prietena despre faptul ca nu se simte ok in prezenta barbatilor care-i plac si in timp ce o ascultam m-am vazut pe mine avand forma unui paralelipiped dreptunghic, iar deasupra capul mobil si vesel. Accentul a cazut pe muchii si pe unghiuri ( colturi). Niciodata nu m-am gandit la mine ca la un obiect contondent si nici nu mi-am imaginat ca pot fi atat de colturoasa in relatii.

Ce-ti spune asta?
-Nu stiu, ma gandesc ca poate de aceea sunt singura.

Iti doresti sa schimbi asta?
-Daca vreau sa am o relatie? Uffffff  Acum ca intrebi imi dau seama ca imi este greu sa raspund , dar pot sa-ti povestesc visul de azi noapte.
M-am visat dezbracata, imi adunam lucrurile urma sa merg la baie. In baie un barbat, parea sa fie cineva din trecutul meu. Am asteptat sa iasa, urmam eu . Barbatul s-a apropiat de mine, i-am spus a nu indraznesti si am pus dusul fierbinte pe el. S-a dus in pat , si-a pus plapuma pe cap si a adormit.




duminică, 1 mai 2011

Dialog despre fericire la Profesionistii

Cu speranta ca veti aprecia ceea ce veti auzi va invit sa-i urmariti pe Eugenia Voda in dialog cu preotul Petru Moga.




Vizionare placuta


Unde esti Victoria ?

...sunt la Acvariu , in Constanta; sunt singura si imi este frica.
- Cum ai ajuns acolo? Ce vezi ? Cine este cu tine ?
- Nu stiu cum am ajuns, dar sunt singura . Sunt intr-un tunel.
- Priveste in jur si spune-mi ce vezi. Cati ani ai ?
- Nu vad pe nimeni, nu este nimeni in jur si nu se aude nimic. Cred ca am 9 ani .
- Cum ai ajuns acolo? Trebuie sa te fi dus cineva acolo.
- In copilarie, ori de cate ori mergeam la mare, fratele bunicii paterne ma ducea in excursii Turul Litoralului, Adamclisi,  Delta, sa. Tot cu el mergeam la Acvariu. 
- Spui ca nu vezi oameni, atunci ce altceva vezi? Incearca sa te misti putin din acel loc si spune-mi ce vezi.
- Aici nu vad nimic, doar ziduri gri.
- Spuneai ca esti la Acvariu, cauta pestii  . Ii vezi?
- Da, dar nu sunt pesti este o broasca testoasa. Este mare si parca se indreapta spre mine.
- Vorbeste-mi despre broasca testoasa.
- Aaauu e un rechin cu sange la gura, broasca a disparut.
- Victoria, hai sa ne intoarcem la momentul mortii mamei tale. Unde a murit mama ta? Erai acolo?
- Da eram acolo, era 6 dimineata, sunasem deja la Salvare. Mama abia mai respira, buzele se cianozasera, faciesul era modificat, stiam ca se va sfarsi curand. Am imbratisat-o cu 2 minute inainte, m-am intors cu spatele la ea privind neputincioasa la medicamentele care se aflau pe masa. De fapt ma gandeam ca poate ar trebui sa aprind o lumanare, dar nu aveam curaj sa o fac. Ma gandeam ce va simti mama vazand ca eu aprind lumanarea. Acum pare ca a durat suficient de mult timp, in realitate nu a fost asa. Am auzit o bufnitura si m-am intors. Mama cazuse pe perne, avea ochii deschisi si un fir subtire de sangea se prelingea din coltul gurii.

Rechinul avea sange la gura!

duminică, 13 martie 2011

La Manastirea Radu Voda

M-am nascut in Bucuresti, unde vietuiesc de mai bine de jumatate de secol. Asemeni multora caut si eu departe ceea ce este in imediata apropiere. Nu regret ca am vizitat de mai multe ori manastirile din Moldova si Bucovina. Nu regret ca am vizitat frumoasele manastiri din Maramures si din Oltenia, din Arges si Tulcea. Oricand m-as intoarce cu mare drag la Barsana sau la Rameti. Stau acum si ma intreb daca m-as mai incumeta sa refac traseul catre Sihla, despre care am scris deja (vezi postarea  Experiente spirituale  din 27 ian , 2011). Probabil ca da.
In aceste zile m-a cuprins un mare dor sa merg la Cozia, timpul nu mi-a permis asa ca am decis sa merg la Manastirea Radu Voda, la 15-20 de minute de locuinta  mea, mergand pe jos. 
Mi-am programat inca de vineri acest moment. Am pornit-o pe jos impreuna cu o prietena. Era multa lume in curtea manastirii, slujba se terminase . Nu stiam nimic despre Sfantul Nectarie.  Am inchis telefoanele si am intrat. De fapt ne-am aliniat la o coada . Pe partea dreapta se intra, pe stanga ieseau cei ce se inchinasera. Avansand am realizat ca ma indreptam spre racla  Sf Nectarie.  Ajung la racla, ma inchin,spun o scurta rugaciune si ma indrept catre preotul calugar ce miruia langa racla. Se oprise din miruit pentru ca era necesar sa umple vasul. Am privit ca pe o minune aceasta umplere cu mir a vasului. Preotul m-a privit , a zambit si m-a binecuvantat. Acel moment este unic si minunat pentru mine. Stiam ca golul se poate umple.  Pentru cei ce,  asemeni mie pana azi , nu stiu despre Sf Nectarie el este cunoscut ca  vindecatorul de cancer.
Am simtit nevoia sa va impartasesc aceasta traire si bucurie .

marți, 8 februarie 2011

Sa cunoastem samanismul

 La ce ne foloseste?
Informandu-ne asupra a ceea ce este cu adevarat samanismul vom accepta , in viitor, cu curaj tehnicile de vindecare samanice . 
Cel ce nu cunoaste poate fi usor intors de la o terapie de vindecare . Cred ca au trecut vremurile cand se considera ca ceea ce nu cunoastem nu exista. 
Va propun spre lecturare cateva carti si doi autori. Cartile lui Alberto Villoldo le-am citit si vi le recomand cu caldura. Veti descoperi ca practica medicinii energetice amerindiene nu se deprinde in cursuri de weekend si oricat am fi de grabiti, curiosi sau doritori nimeni nu poate deveni saman peste noapte, ci in cativa ani. Ani de lucru tu cu tine, ani de practica, de vindecare si transformare a propriei persoane.
Cartea profesorului Ion Manzat nu am citit-o, am avut insa bucuria si onoarea sa-i fiu studenta. Explicatiile domniei sale mi-au facilitat intelegerea starilor holotropice  si a cartilor ce urma sa le citesc . Starile holotropice ofera posibilitatea trairii experientiale la dimensiunile spirituale ale existentei , inclusiv accesul direct  la arhetipuri.  
Psihologul CG Jung a reinviat ideea arhetipurilor si le-a introdus in psihologia moderna abisala sub forma unor principii psihologice, scheme primordiale care organizeaza psihicul( Jung, 1959)
Alberto Villoldo ne introduce in lumea samanilor incasi si ne aduce sinteza a 5000 de ani de practica  a medicinii energetice. Arhetipurile  sunt prezente in practica samanica, dar difera de la  o cultura la alta.
Lecturarea  cartilor  deschide in fata noastra o multitudine de posibilitati si o fascinanta calatorie .

Psihologia transei şamanice autor Ion Manzat

Prezentarea cărţii

        Visul şamanic dovedeşte setea de transcendere, care se dezvoltă ca o trăsătură de personalitate. Cercetătorii au relevat că şamanii sunt inteligenţi, câteodată şireţi, având o mare tărie de caracter.
        Şamanul este înzestrat cu capacităţi paranormale, cu o conştiinţă intuitivă remarcabilă. Posedând puterea supranormală a telepatiei, a clarviziunii şi claraudiţiei, el este un psiholog în cel mai înalt grad, cu o putere psihică şi un dinamism sinergetic de invidiat.
        Şamanul, prin atingerea acestui echilibru psihic, prin dominarea parametrilor senzoriali, prin trăirea într-un timp cosmic, în armonie cu energiile cosmice superioare, se pare că a depăşit limitele umanului convenţional.
        Şamanul practică empiric parapsihologia. Fără a avea o pregătire academică, şamanul se dovedeşte a fi un performant în psihologia paranormalului.
        Precogniţia este una din prerogativele sale.
        Ne exprimăm speranţa ca această carte, ca o primă încercare în psihologia românească, îi va interesa şi pe psihologi, medici, filozofi şi sociologi.

Şaman, vindecător, înţelept  Cum să te vindeci şi cum să îi vindeci pe ceilalţi folosind medicina energetică a amerindienilor - autor Alberto Villoldo

 Prezentarea cărţii

        Alberto Villoldo, antropolog cu studii medicale, a studiat tehnicile şamanice de vindecare, împreună cu urmaşii vechilor incaşi, timp de mai mult de douăzeci de ani.
        În această carte, el explică faptul că punctul central în vindecarea şamanică este conceptul de Câmp Energetic de Lumină, care ne învăluie corpurile fizice.
        Alberto Villoldo ne învaţă să descoperim şi să lucrăm asupra imprimărilor pe care boala le lasă în acest câmp şi, în acest mod, să ne vindecăm pe noi înşine şi să-i vindecăm pe alţii, dar şi să prevenim îmbolnăvirea.

Să refacem trecutul şi să vindecăm viitorul, prin recuperarea sufletului - autor Alberto Villoldo

Prezentarea cărţii

        Psihologul şi antropologul Alberto Villoldo explică practicile de vindecare ce pot fi folosite în afara timpului şi spaţiului.
        El ne arată cum putem intra acum în dimensiunea de dincolo de timp, pentru a vindeca evenimente care s-au întâmplat în trecut, ca şi modul în care ne putem corecta cursul propriului destin.
        Dr. Villoldo discută modalităţile prin care, folosind intenţia, ne putem vindeca pe noi înşine şi pe cei dragi nouă, prin practici folosite de şamanii din continentele americane.
        Şamanii din vechime numeau acest proces călătorie.
        În această carte, veţi descoperi că aveţi un suflet compus din patru spaţii, în acelaşi mod în care inima voastră are patru spaţii.
        În primul spaţiu, depozităm amintirea unei traume care ne-a deturnat de la destinul nostru.
        În al doilea, ne păstrăm credinţele limitatoare şi contractele sufletului, pe care le-am făcut în momentul pierderii pe care am suferit-o.
        În al treilea spaţiu, ne recuperăm Graţia Divină şi încrederea care ne vor aduce, din nou, întregimea.
        În cel de-al patrulea spaţiu, ne amintim chemarea şi misiunea ce reprezintă destinul     nostru în             această          viaţă.
        Dr. Villoldo ne conduce de-a lungul drumului parcurs de Parsifal în căutarea sfântului Graal, pentru a ilustra călătoria eroului, făcută cu scopul de a-şi recupera sufletul pierdut şi de a-şi găsi destinul.
        Practicile de recuperare ale sufletului şi destinului sunt descrise cu detalii bogate şi convingătoare şi ne arată cum putem deveni propriul nostru şaman şi cum putem realiza, în câteva sesiuni de călătorie, ceea ce într-un context psihoterapeutic s-ar face în ani de zile.
        Cartea explică faptul că timpul este ca un râu care curge leneş spre mare, pe suprafaţa căruia cei mai mulţi se mulţumesc să plutească în derivă - dar că profund, în adâncurile lui, există un curent care ne duce înapoi către sursa timpului - si înainte, către infinit.
        Cartea descrie cum bătrânii înţelepţi, cunoscuţi sub numele de Laika, au învăţat să navigheze pe aceşti curenţi ai timpului - pe liniile de timp -şi ne învaţă cum să le găsim şi să călătorim de-a lungul propriilor noastre linii de timp, către destinul personal.

Cele patru introspecţii - autor Alberto Villoldo

Prezentarea cărţii

        În această carte sunt incluse învăţăturile pline de înţelepciune, care au fost protejate de către societăţile secrete ale Protectorilor Pământului şi vracilor din continentele americane.
        Cele patru introspecţii afirmă că tot ceea ce înseamnă creaţie - oamenii, balenele si chiar stelele - este făcut din Lumină, materializată prin puterea intenţiei.
        Protectorii Pământului au folosit introspecţiile pentru a vindeca boli, pentru a elimina suferinţe spirituale şi chiar şi pentru a construi trupuri noi, care îmbătrânesc şi se vindecă            diferit.
        Prima introspecţie ne învaţă cum să ne debarasăm de rănile emoţionale din trecut, în acelaşi mod în care şarpele se leapădă de piele - dintr-o dată. Ea ne învaţă că noi nu ne identificăm cu povestea noastră sau cu tot ce am trăit în trecut, ci suntem eroul propriei vieţi.
        A doua introspecţie ne arată cum să trecem dincolo de frică şi mânie, pentru a putea trăi şi acţiona prin Graţie Divină.
        A treia introspecţie ne arată cum să păşim în afara timpului şi să intrăm în infinit, pentru a repara lucrurile, înainte ca ele să se întâmple - şi astfel să vindecăm destinul.
        Iar a patra introspecţie ne arată, în detaliu, cum să visăm lumea întru fiinţare, trezindu-ne din transa impusă de cultura noastră si de educaţia pe care am primit-o, pentru a crea bucurie, abundenţă şi scop în propria viaţă.
        Această carte dezvăluie vechile tehnologii pe care le putem aplica pentru ca să devenim fiinţe de Lumină, care au capacitatea de a percepe, la un nivel mult mai înalt, energia şi vibraţia din care este construit universul fizic.


  Textul prezentării cărţilor aparţine editurilor.


Nu doar medicamentele au efecte adverse, ci si cuvintele si atitudinea

Azi va propun o scurta poveste a unei femei ce o cunosc de multi ani. Am multe amintiri legate de ea , predomina aceea a mamei hranitoare si iubitoare de copii si  animale. Nu a neglijat pe nimeni din jurul ei cu exceptia propriei persoane.
A nascut 2 copii, primul nascut , un baiat, a trait doar cateva ceasuri. Al doilea, o zvarluga de fata, este azi la randul ei mama a doi copii.  A repetat modelul mamei ei si a adus pe lume intai un baiat, iar 5 ani mai tarziu o fata. Slava Domnului copiii traiesc si sunt sanatosi.
Revin la eroina povestii mele, o femeie muncitoare, plina de iubire pentru ceilalti. Si-a iubit si respectat sotul, familia de apartenenta si cea nou constituita.
Iubirea de sine??????????? 
Ce-o fi aceea? 
Apartine unei generatii care a deprins din frageda pruncie respectul pentru Stalpul casei- barbatul , fie el tata, sot, socru, ginere.
Nu a cerut nimic pentru ea, niciodata. Rareori si-a infruntat sotul . Orele de masa , stabilite de sot, au fost respectate cu sfintenie o viata.  
A fost  mereu la dispozitia si in serviciul familiei. Refularea propriilor nevoi, neiubirea de sine au iesit insa la iveala in mod dramatic.
Azi are 75 de ani si sufera de diverse afectiuni cronice, unele chiar severe cum este mielomul multiplu.
In februarie 2010 au inceput durerile si cautarile medicamentului care sa inlature durerea.  Dar aproape toate medicamentele au reactii adverse. Sotul si-a asumat rolul de supervizor al medicatiei prescrisa de medici, astfel incat fiecare prospect este analizat atent si apoi se ia decizia: Medicamentul asta te omoara daca il iei ! ( MESAJ SUBLIMINAL DE INTARIREA EFECTULUI DISTRUCTIV)
Si se procedeaza ca-n anecdota, ce-mi permit sa o redau:
" Doi prieteni se intalnesc pe strada
- Te-am vazut ieri iesind din farmacie si m-am mirat vazand ca arunci la cos niste medicamente.
- A.. da. Am fost la medic si mi-a recomandat ceva medicamente.
- Pai esti bolnav?
- Nu, dar si medicul trebuie sa traiasca.
- Si atunci de ce ai cumparat medicamentele?
- Pentru ca si farmacistul trebuie sa traiasca.
- Si atunci de ce le-ai aruncat ?
-Pentru ca si eu trebuie sa traiesc!"
Da, ati inteles ca si in cazul eroinei mele unele dintre medicamente au luat calea cosului de gunoi. De ce? Din pricina reactiilor adverse mentionate in prospect.  Atat pacienta, cat si sotul ei cauta medicamentul care sa vindece, de fapt sa suprime durerea, daca aceasta nu se intampla in 2-3 zile se apreciaza ca este inutil sa-l mai ia ca nu e bun.
Medicatia prescrisa de medicul psihiatru este inca motiv de amuzament : "pe mine ma ard picioarele si ei ma trateaza de cap, ce eu sunt cu capul ? " Vicky, adica eu, si fiica-mea sa se trateze la psihiatru ca ele m-au dus acolo.
Mielomul multiplu se trateaza in clinica de hematologie, fiind o forma de cancer de maduva osoasa.  Depresia si anxietatea pacientei au fost motive temeinice de recomandare si indrumare catre specialistul psihiatru. Medicul hematolog curant, a facut recomandarile ce se impun, dar pacienta prinsa in suferinta ei continua sa caute medicul si medicamentul ce vor suprima durerea prin metode chimice si daca se poate in 3-7 zile, cam cum  si cat actioneaza un antibiotic intr-o amigdalita.
Dorinta ei exprimata verbal, ca si motivatie a vindecarii : "sa fiu si eu pe picioare, sa fac mancare ca femeile".
Realitatea : sta in pat 90 % din timp, i se aduce mancarea la pat de catre sot, care de altfel nici nu-i permite sa circule prea mult prin casa pentru ca va avea dureri. (MESAJ SUBLIMINAL : ANTICIPAREA DURERII SI EFECT DE  INTARIRE).
De aprovizionare, prepararea alimentelor, menaj, cumpararea medicamentelor si insotirea la medic se ocupa fiica si familia ei.

Cand durerile devin insuportabile sotul ii maseaza picioarele. Va amintiti? Spuneam la inceput ca a stat o viata in picioare si la dispozitia sotului, iata cum refulatul este adus la suprafata.

In paralel cu cautarea medicamentului minune, care arata limpede ca se agata de viata si isi doreste sa traiasca, pe un alt plan se mai petrece un fenomen si anume limitarea dreptului la viata pe considerentul varstei inaintate: " noi suntem batrani si trebuie sa murim"-spune sotul ; "eeei, sunt batrana si nu ma mai fac bine" spune eroina povestii.
Daca privesc lucrurile din perspectiva doctorului Ruediger Dahle, expus in cartea Boala ca sansa ,va pot spune ca modificarile degetelor de la picioare- in forma de gheare- arata limpede ca pacienta se agata de viata.  Ce o tine in pat, cu picioarele ghemuite sub ea? 
Frica de a merge mai departe, frica de viitor ce nu-l poate accepta fara sotul ei " batran si bolnav".
Aceeasi frica il stapaneste si pe sot, care nu vrea sa supravietuiasca sotiei si pregateste meticulos terenul " noi trebuie sa murim, oamenii mor si prin inanitie!" Orele de masa (9, 14 si 18 ) si portiile sunt stabilite de sot.
Pentru mine este o poveste trista, eroii sunt rudele mele. O ofer cu speranta ca cineva va invata din aceasta poveste.
Zbuciumul interior al celor doi, atasamentul pentru celalalt ii tin suspendati intre viata si moarte. Sunt vii amandoi, dar refuza viata, refuza plecarea. Au trait 55 de ani impreuna si impreuna vor sa plece. Din punctul meu de vedere o atitudine gresita generata de frica si de atasament.  Durerea este un simptom, care mobilizeaza pacientul. Mobilizarea ce s-a produs in cazul matusii mele a scos la iveala afectiuni severe, ascunse. Mielomul este acum in faza smollding si cred ca trebuie sa fim recunoscatori simptomului. Cum a debutat? cu parestezii la nivelul gambei, gleznei si talpii, predominant la piciorul drept. Simbolistic vorbind acestea sugereaza o atitudine gresita fata de tata, sot, barbatul de referinta, dar si fata de viitor.
Vindecarea simptomului  ar putea veni din intelegerea si schimbarea atitudinii fata de sine si fata de sot.