CAPITOLUL 6
TÃIEREA LEGÃTURILOR / IERTAREA
Este vorba despre legãturile
invizibile formate de-a lungul timpului, de la nastere pânã în prezent.
Acestea au apãrut ca urmare a reactiilor tale fatã de o autoritate oarecare:
tatã, mamã, frate sau sorã mai mare, bunic, bunicã, unchi, mãtusã,
supraveghetoare, vecin, profesor. Orice aspect al felului de a fi al
acestor persoane pe care ai refuzat sã-l accepti a dat nastere unei legãturi
invizibile cu fiecare dintre ei. Dupã pãrerea ta, cine a fost prezent în viata
ta, de la 0 la 7 ani, comportându-se ca un pãrinte si exercitând o influentã
asupra ta?
De când se naste pânã la
vârsta de 7 ani, copilul are un instinct animal. El nu gândeste. Acceptã
lucrurile asa cum le vede, exact cum fac si animalele. Totusi, desi instinctul
primeazã, starea sa constientã îi permite sã ia decizii.
Prima decizie din viata
ta a fost alegerea pãrintilor. Alegându-i, ai acceptat sã-i iubesti asa cum
sunt. Dar, dupã nastere, ai fi vrut sã schimbi anumite trãsãturi ale
caracterului lor pentru cã ceva din felul lor de a fi te deranja. Fiecare
atitudine neacceptatã a dat nastere unei legãturi. Ea a rãmas mereu prezentã si
tu ai simtit-o ca pe o iritare interioarã. Rolul ei este acela de a-ti atrage
atentia cã existã în tine ceva exact la fel cu ceea ce nu-ti place la pãrintii
tãi.
Orice atitudine
neacceptatã continuã sã se repete. Sã-ti dau câteva exemple: tatãl tãu era o
persoanã închisã în sine. Nu-si exprima niciodatã sentimentele, se retrãgea
într-un colt si prefera sã nu vorbeascã cu nimeni. Conversatiile cu el au fost
aproape inexistente; n-a stiut niciodatã sã-ti spunã cã te iubeste. Neacceptând
aceastã atitudine, ai lãsat sã aparã în tine frustrarea. Priveste-te pe tine în
prezent. Te dezvãlui cu usurintã altora? Spui exact ceea ce gândesti când
vorbesti cu oamenii? Sau spui mai curând ceea ce vor ei sã audã? Vezi, ai
devenit exact ca tatãl tãu!
Mama ta avea obiceiul sã
se amestece în treburile tale? Îti limita spatiul personal? Te proteja si-ti
spunea ce sã faci? Dupã tine, asta era prea mult, era inacceptabil… Priveste ce
faci tu acum. Acelasi lucru! Dacã ai vreo îndoialã cã te comporti asa,
întreabã-i pe cei apropiati ce pãrere au. Îti vor rãspunde cã esti copia fidelã
a mamei tale…
Dacã ai refuzat sã
accepti autoritatea tatãlui tãu, acum ti-ai însusit-o. Poate o exprimi altfel,
dar e acelasi lucru.
N-ai acceptat supunerea
unuia dintre pãrinti? Observã cum te comporti în viatã. Faci ceva din proprie
initiativã sau fiindcã esti obligat?
Mama ta era o maniacã cu
curãtenia? Te deranjeazã si pe tine dezordinea sau murdãria? E acelasi lucru.
Poate cã în urma acestei
enumerãri vei gãsi ceva ce nu acceptai în atitudinea mamei tale, dar pe care
nu-l regãsesti în comportamentul tãu actual. Chiar asa este, te vei grãbi sã-mi
spui. Am sã-ti rãspund cã te strãduiesti atât de mult sã te porti altfel ca sã
nu-i semeni, încât te abtii sã fii tu însuti. Nu reusesti decât sã te opui la
ceea ce tu nu ai acceptat. În acest caz, legãtura va fi mult mai greu de rupt.
Dacã te comporti astfel,
actionezi împotriva legii fundamentale a dragostei. Câtã vreme vei cãuta,
constient sau nu, sã fii altcineva decât esti numai pentru a nu semãna cu cei
care te-au influentat, nu vei cunoaste niciodatã pacea interioarã. Telurile
tale nu vor fi decât un talmes-balmes de proiecte confuze si prezenta ta pe
pãmânt se va rezuma la o simplã rãtãcire în van.
Situatiile cel mai greu
de acceptat sunt cele ce implicã violenta. Dacã n-ai acceptat sã fii bãtut,
gândind cã ti s-a fãcut o nedreptate sau cã ai fost tratat cu violentã, trebuie,
cu orice pret, sã rupi aceastã legãturã înainte sã te umpli de venin. Poate
n-ai simtit niciodatã nevoia sã te exprimi într-un mod violent, dar în
strãfundul tãu e foarte probabil sã existe ceva gata sã explodeze de îndatã ce
s-ar ivi ocazia. Într-o zi, acest lucru te va face sã actionezi într-un mod pe
care-l vei regreta. Poate cã încerci sã tii totul în tine; atunci lupta
interioarã se va prelungi la nesfârsit si va face din tine o victimã. Singura
sansã de a o învinge este sã rupi aceastã legãturã.
Observã cã tot ce n-ai
acceptat se repetã în viatã ta. Întâlnesti oameni (sef, sot/sotie, copil,
prieten) care te deranjeazã prin felul lor de a fi. Situatia se va repeta pânã
când vei întelege cã existã o legãturã care trebuie tãiatã. Aminteste-ti cu acest
prilej cã tot ce ti se întâmplã are ca scop sã te învete ceva.
Trebuie sã iubesti în
ciuda indiferentei, a violentei, a respingerii, a supraproiectiei. Dacã în
tinerete te-ai simtit dat la o parte, ai simtit cã oamenii se pot lipsi de
tine, cã nu esti acceptat, cã nu esti iubit, vei trãi acest sentiment de
respingere toatã viata. Te vei simti în mod constant respins de oamenii din
jurul tãu. De aceea e necesar ruperea legãturilor. Aceasta îti va permite sã
evoluezi.
Dacã azi esti pãrinte,
ce atitudine ai fatã de copiii tãi? Îi certi, îi pedepsesti, le spui lucruri
socante? Faci asta din dragoste, nu? Tu îi iubesti, dar ei trebuie sã înteleagã
unele lucruri. De multe ori vedem pãrinti pierzându-si rãbdarea. Asta, pur si
simplu fiindcã nu se poartã cum ar trebui. Ei nu iubesc cu inima; tot asa cum
nici pãrintii lor nu i-au iubit din inimã. Pentru a rupe legãtura cu pãrintii
tãi si a deveni, în sfârsit, tu însuti, trebuie sã accepti cã cei care te-au
crescut au fãcut cum au crezut ei cã e mai bine. S-au strãduit sã te iubeascã
asa cum s-au priceput. Nu ti-au putut da mai mult fiindcã asta era singura
formã de dragoste pe care o învãtaserã.
Indiferenta pe care ti
se pare cã o vezi la pãrinti poate fi un semn de încredere, nu crezi? Te iubesc
atât de mult încât te lasã liber sã faci ce vrei. Au atâta încredere în tine,
încât te lasã sã iei singur decizii. Aceastã aparentã formã de indiferentã este
o mare dovadã de dragoste. Atunci de ce sã crezi cã nu le pasã de tine? Dacã-ti
studiezi mai îndeaproape modul de a interpreta lucrurile, vei descoperi cã
poate acesta nu e cel mai bun.
Pãrintii severi sunt cei
care vor prea mult de la copilul lor. Îl socotesc superior lor. De aceea, nu
pot accepta ca el sã facã ceva pe jumãtate. Îsi pun în el foarte multe
sperante. Totusi, existã dragoste în fiecare cuvânt care criticã, de vreme
ce-si considerã copilul în stare sã facã totul bine.
Sunt foarte numerosi
pãrintii care ar face orice pentru a evita ca vreunul din copii sã le
împãrtãseascã soarta. Un om supus, slab în fata vicisitudinilor vietii, va face
uz de violentã în relatiile cu copiii sãi pentru ca acestia sã devinã puternici
si insensibili asa cum si-ar fi dorit el sã fie. Va face asta din dragoste, nu?
Este violent cu copiii sãi pentru cã nu-si iubeste propria viatã, viata sa de resemnat.
Mama foarte exigentã cu fiica sa ilustreazã aceeasi situatie. Îi va cere fetei
sã reuseascã în toate, pentru a-i asigura o viatã mai bunã decât a ei.
Majoritatea pãrintilor
vor ca urmasii lor sã aibã mai mult decât ei sau sã fie mai buni. De aici se
nasc mari sperante nerealiste. Protectia excesivã sau severitatea fatã de copii
este manifestarea unei iubiri posesive. Cu cât te feresti mai mult, cu atât
iubesti mai intens cu capul.
Aminteste-ti de
definitia dragostei. A iubi înseamnã a accepta un anumit lucru chiar dacã nu-l întelegi si
chiar dacã nu esti de acord cu el. Nici un copil din lume nu este total
de acord cu notiunea de dragoste a pãrintilor sãi, pentru cã fiecare persoanã
este unicã. Orice copil ar fi preferat sã fie iubit altfel oricare ar fi
nivelul lui social. Ar fi vrut mai multã sau mai putinã afectiune, mai multã
sau mai putinã atentie… dar nimeni nu poate fi schimbat. Fiecare pãrinte are
felul sãu de a fi. Este asa cum a învãtat el sã fie.
Tu ai sansa sã afli cã
existã o formã de dragoste mult mai evoluatã decât dragostea posesivã. Omul a
ignorat ani în sir existenta marii sale puteri interioare. Dragostea lui
depinde de cei din jur. Atunci, cum i-ar fi putut învãta pe altii ceea ce nu
cunoaste nici el?
Dacã aduni în tine tot
ce ai vrut sã schimbi la pãrintii tãi dacã-ti aduci aminte toate neîntelegerile
si reprosurile primite vei constata cã, de-a lungul timpului, legãtura ta a
atins o „grosime” considerabilã. Pe mãsurã ce-ti vei da seama cã fiecare gest,
fiecare cuvânt au fost motivate de dragoste, vei tãia, încetul cu încetul,
aceastã legãtura, pânã când, într-o zi, te vei simti plin de dragoste fatã de
ei. Îi vei vedea într-o altã luminã si vei realiza cât de mult te-au iubit.
Orice resentiment fatã
de cei care au exercitat o influentã asupra ta dã nastere unei legãturi care te
înlãntuie. Este una din cauzele probabile ale insatisfactiei pe care o simti în
interior. Acum, când stii cã existã ceva mult mai important decât sentimentele
tale fatã de aceste persoane, nu crezi cã, eliberându-te, îi vei permite inimii
tale sã creascã si mai mult?
Pentru a rupe
legãturile, nu trebuie sã-i întelegi pe pãrinti; asta înseamnã sã muncesti cu
capul. Este suficient sã trãiesti sentimentul de dragoste pe care îl aveau ei
pentru tine. Acest sentiment se gãseste nu în capul, ci în inima ta. Lasã ratiunea
de-o parte si ascultã-ti
inima.
Trebuie sã încerci sã
depãsesti urmãtorul gen de rationament: „E adevãrat, n-au avut o viatã usoarã.
Era o familie mare. Erau sãraci. Mama a trecut prin momente grele.” Ne place
atât de mult sã ne folosim mintea, încât uitãm cã avem si o inimã. Când vei accepta cã pãrintii
te-au iubit cu adevãrat (chiar dacã n-au fãcut-o decât cu capul), vei simti o
mare dragoste pentru ei.
Poate esti legat în
felul arãtat mai sus si de profesorii pe care i-ai avut în primii ani de
scoalã. Poate ai devenit ca unul dintre ei? Gândeste-te, ai fost mereu în
conflict cu aceste persoane si atât de preocupat ca nu cumva sã le semeni,
încât ai uitat sã fii tu însuti. Fiinta extraordinarã care se aflã în tine este
acolo, strigã pentru a fi descoperitã. Nu auzi chemarea sufletului tãu? Esti
singurul care-o poate elibera de lanturile sale, de singurãtatea sa. Simte
nevoia sã evolueze, sã respire, sã aibã spatiul sãu.
Faptul cã devii asemãnãtor
altcuiva în felul sãu de a fi se poate explica si altfel: în mod inconstient,
l-ai lãsat sã te domine prin atitudinea sa. Dacã n-ai acceptat autoritatea,
înseamnã cã ai fost dominat. În tine s-a nãscut un resentiment fatã de
atitudinea autoritarã si, fãrã sã-ti dai seama, ai decis cã pentru a
supravietui si a-i depãsi pe altii trebuie sã te comporti în acelasi mod. Ai
devenit prizonierul acestei hotãrâri.
Dacã-ti pãstrezi
resentimentele fatã de pãrinti sau fatã de alti oameni, înseamnã cã esti dominat
de orgoliu. Fãrã îndoialã, crezi cã totul e nedrept si lipsit de sens. Dar,
pretul pe care-l ai de plãtit e foarte mare; fiindcã de fapt continui sã
provoci aceleasi situatii. Asta te costã foarte mult în ceea ce priveste
relatiile tale, dragostea pe care o primesti, fericirea, sãnãtatea… Corpul si
supraconstiinta ta îti vor trimite neîncetat semnale pentru cã actioneazã
împotriva legii dragostei. Atunci nu mai ai cum sã te salvezi.
Singura solutie este IERTAREA. În primul rând,
cere-ti tie iertare cã ai judecat persoana în cauzã. Apoi, iartã-i persoanei
ceea ce-i reprosai; nu ti-ai dat seama cât de mult te iubea. Când crezi cã ai iertat cu
adevãrat în inima ta, poti sã te duci la persoana respectivã si sã-i spui.
Povesteste-i prin ce-ai trecut (fãrã a intra neapãrat în amãnunte): „Iartã-mã
cã nu mi-am dat seama cât mã iubeai. Mi se pãrea cã esti mult prea… ”
(mentioneazã ceea ce nu-ti plãcea la el/ea).
Dacã persoana respectivã
nu mai trãieste, retrage-te într-un loc linistit si aseazã-te ca sã te relaxezi.
Relaxeazã-ti toatã pãrtile corpului. Când te simti într-adevãr destins,
imagineazã-ti cã esti într-o camerã împreunã cu el sau ea. Vorbeste-i, spune-i
ce simti si cere-i iertare. Chiar dacã nu-l poti percepe fizic, sufletul sãu
este mereu acolo.
Orice resentiment fatã
de cineva te face prizonier si te leagã de celãlalt, asa cum si celãlalt va fi
legat de tine în acelasi mod. Aceastã legãturã cere energie dintr-o parte si
din cealaltã. Eliberându-te, îl vei elibera si pe celãlalt. Îi dai energie si
mai mult spatiu pentru propria evolutie si acelasi lucru e valabil si pentru
tine. Îl ajuti sã-si urmeze drumul, chiar dacã el nu mai trãieste.
Dacã te gândesti la el
crezând cã îi va fi milã de tine, tai legãtura numai pe jumãtate; dacã speri
sã-l auzi spunând „Bietul de tine, nu mi-am dat seama cã te-am fãcut sã suferi
atât de mult”, nu esti sincer cu inima ta. Vrei ca celãlalt sã-si asume
responsabilitatea sentimentelor tale, când, de fapt, tu esti cel care hotãrãste
cã celãlalt nu te iubeste.
Examineazã ceea ce
trãiesti, ceea ce simti când vorbesti cu persoana în cauzã. Te exprimi pentru a
învãta sã-l iubesti sau pentru a fi înteles? A te exprima înseamnã a manifesta ceea ce
simti, ceea ce vine din tine. N-are nici o importantã dacã celãlalt
întelege sau nu, dacã este sau nu de acord cu tine. O faci pentru tine, pentru
a te elibera, nu pentru celãlalt, când eziti din teama de a nu rãni, de a nu te
face de râs, de a nu fi înteles, acesta e un semn cã esti stãpânit de orgoliu.
Si iatã, tot tu esti cel ce se pedepseste. Vrei sã te eliberezi sau nu?
Dacã esti copilul cel
mai mare din familie, ai probabil mai multe legãturi cu pãrintii tãi decât
ceilalti copii. Primul copil are întotdeauna cel mai putin spatiu vital pentru
cã pãrintii îl doresc perfect. Sunt, deci, mai exigenti fatã de el. Dacã unul
dintre pãrinti si-ar fi dorit mai curând un bãiat decât o fatã sau invers,
acesta este un indiciu cã el/ea nu s-a realizat ca bãrbat/femeie: atunci te vei
simti respins, dar nu pentru cã el sau ea nu te iubeste, ci pentru cã lui sau
ei nu-i place propriul mod de viatã.
Fã-ti curaj. Observã
fiecare situatie si, treptat, vei ajunge sã rupi toate legãturile.
O legãturã des întâlnitã
este acea privitoare la atitudinea fatã de bani. Poate cã pentru pãrintii
nostri banii aveau o prea mare importantã. Era necesar sã-i „chiverniseascã”.
Fericirea lor depindea numai de bunurile lor materiale. Banii erau sinonimi cu siguranta.
Pentru a-ti asigura fericirea si tu trebuia sã fii econom. Ei voiau sã ai bani
pentru cã te doreau fericit. Aceasta era notiunea lor de dragoste. Dacã ai
tendinta sã pui toti banii deoparte sau, dimpotrivã, sã cheltuiesti tot,
probabil e o reactie fatã de atitudinea pe care au avut-o pãrintii tãi.
Vezi, oricare ar fi
situatia, întotdeauna existã un mijloc de a vedea cã, de fapt, pãrintii te
iubeau. Potrivit legilor fundamentale ale naturii, este imposibil ca pãrintii
sã nu-i iubeascã pe copii, dupã cum e imposibil ca acestia din urmã sã nu-i
iubeascã pe pãrintii lor. Aceastã dragoste le este foarte pretioasã. Pãrintii
sunt prima alegere a sufletului tãu, înainte de a veni pe lume. Sufletul tãu
stia deja ce vei învãta de la ei. Când vei reusi sã rupi toate legãturile, când
vei învãta sã-ti iubesti pãrintii si sã-i respecti, sã te ierti si sã-i ierti
pe ei, va fi minunat. Te vei simti eliberat, de parcã vei fi pierdut o greutate
mare pe care erai obligat s-o duci în spate. Te vei simti usor ca o pasãre gata
sã-si ia zborul cãtre cer.
Dacã sentimentele tale
s-au transformat deja în urã, trebuie sã vezi foarte urgent ce e de fãcut. Ura
e tot ce poate fi mai distractiv pentru om. Ura îti dã tot atâta energie cât si
dragostea, dar, în loc sã vindece, ea distruge. Trãirea urii declanseazã boli
foarte violente. Ura îsi distruge stãpânul. S-a demonstrat stiintific cã,
administrând suflul unui om cuprins de urã în corpul unui soarece, moartea din
urmã este instantanee. Fiecare gând încãrcat de urã e ca o înghititurã de
otravã. Legãtura provocatã de urã e foarte rezistentã, asa cã eforturile tale
trebuie sã fie mari si sustinute.
Înainte de a trece la
capitolul urmãtor, ia o foaie de hârtie si scrie tot ce te-a nemultumit, de la
nastere pânã la 7 ani, la pãrintii tãi sau la orice altã persoanã care au
exercitat vreo influentã asupra ta. Ia în considerare una din aceste atitudini,
care reprezintã fiecare o legãturã de tãiat, si urmeazã întregul procedeu
descris: asumarea responsabilitãtii, citirea dragostei în gesturi, exprimarea
gândurilor fatã de persoana respectivã.
Dacã ai prea putine
amintiri pânã la vârsta de 7 ani, fã o listã cu cei ce s-au ocupat de educatia
ta pânã la aceastã vârstã si observã ce te-a nemultumit la ei în perioada
adolescentei; vei regãsi aceleasi lucruri care te-au nemultumit înainte de a
avea 7 ani.
E foarte important sã
faci acest exercitiu înainte de a trece mai departe, nu pentru mine, ci pentru tine.
Iatã afirmatia pe care
trebuie s-o repeti cât mai des posibil:
ÎI IERT PE TOTI CEI PE
CARE I-AM JUDECAT SI MÃ ELIBEREZ DE TOATE LEGÃTURILE CARE MÃ ÎMPIEDICÃ SÃ
TRÃIESC ÎN ARMONIE. IUBESC DIN CE ÎN CE MAI MULT CU INIMA MEA.
Dacã existã o persoanã
pe care, în mod special, ti-e foarte greu s-o privesti cu dragoste, iatã
afirmatia care te va ajuta sã-ti deschizi inima.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu