ASCULTÃ-TI CORPUL PRIETENUL TÃU CEL MAI BUN- capitolul 21

Partea a cincea

SPIRITUALITATEA

CAPITOLUL 21

SPIRITUALITATEA / MEDITATIA

Cea mai frumoasã definitie a spiritualitãtii pe care ti-o pot oferi este urmãtoarea: o fiintã cu adevãrat spiritualã acceptã faptul cã tot ce vede la celãlalt este oglinda ei însãsi. Acest fel de a vedea lucrurile nu este nici bun, nici rãu. Este pur si simplu un dar acordat omului devenit constient. Este un mijloc extraordinar de a învata sã te cunosti mai bine si de a-ti da seama ce anume accepti si ce nu la tine. O fiintã spiritualã acceptã lucrurile asa cum sunt, chiar dacã uneori nu e de acord cu ele; îsi acceptã felul de a fi. Astfel, înaintea sa se deschide o întreagã lume de dragoste.

În aceastã carte am discutat despre CREDINTÃ, despre cât e de important sã te iubesti, sã te accepti, sã-i iubesti si sã-i accepti de ceilalti si sã-ti dezvolti notiunea de responsabilitate. Toate acestea nu înseamnã decât un singur lucru: sã-L vezi, sã-L auzi si sã-L simti pretutindeni pe DUMNEZEU. Imagineazã-ti cã toti oamenii ar face astfel – ar fi minunat sã trãiesti pe acest pãmânt!

Cea mai mãruntã criticã îndreptatã împotriva cuiva presupune urmãtorul rationament: Eu sunt Dumnezeu si celãlalt nu. Adevãrata spiritualitate se exprimã astfel: Eu sunt Dumnezeu, asa cum sunt toti ceilalti oameni. Toti suntem expresii ale lui Dumnezeu. Pur si simplu nu stim sã-l exprimãm pe Dumnezeu în totalitatea sa.

Putem compara aceastã notiune cu Simfonia a IX-a a lui Beethoven. Aceastã creactie muzicalã este expresia gândurilor lui Beethoven. Este perfectã. Dar când un tânãr pianist sau un debutant face câteva greseli interpretând-o, aceasta îi afecteazã oare perfectiunea? Nu. Tânãrul cântã cum stie el mai bine. Prin exercitii îsi va ameliora interpretarea si, într-o zi, va putea exprima simfonia în întreaga sa perfectiune. Este exact ce se întâmplã si cu noi pe pãmânt. Învãtãm sã-l exprimãm pe Dumnezeul nostru interior, care este perfectiunea, si facem asta în felul nostru, în ritmul si cu viteza noastrã specificã.

Putem compara venirea fiecãrui om pe pãmânt cu rezolvarea unei probleme de perspicacitate. Imagineazã-ti cã, încã de la conceperea fiintei noastre, a sufletului nostru, fiecare dintre noi are de rezolvat o problemã identicã. Dar, cum fiecare persoanã e diferitã, fiecare procedeazã în felul sãu, merge mai repede sau mai încet... Asta facem noi pe pãmânt; toti rezolvãm aceeasi problemã, dar o face fiecare în felul sãu.

Nimeni nu are dreptul sã-l judece pe celãlalt. Când nu întelegi sau nu esti de acord cu felul de a fi sau de a actiona al altcuiva, înseamnã cã pur si simplu nu sunteti de aceeasi parte a problemei. Ce te face sã crezi cã celãlalt e mai putin avansat decât tine în rezolvarea problemei sale? Nimeni nu are dreptul sã critice sau sã judece, fiindcã nimeni n-are voie sã-l critice sau sã-l judece pe Dumnezeu.

Folosind filosofia oglinzii care spune cã, privind pe cineva, te vezi pe tine însuti, observi toate calitãtile si defectele proprii, observi dacã le accepti sau nu. Tot ceea ce vezi te reprezintã; la fel ca o imagine din oglindã...

Când te deranjeazã felul de a fi al cuiva, înseamnã cã în tine existã o parte identicã cu cea a persoanei în cauzã, care te deranjeazã si pe care nu vrei s-o accepti. Când reactionezi fatã de felul de a fi, a vorbi sau a actiona al unei alte persoane, trãiesti multe emotii. Comportamentul ei te deranjeazã, pentru cã acesta reflectã ceea ce tu nu-ti permiti sã faci. Refuzi sã accepti acest fel de a fi. Îi interzici acelei pãrti din tine sã fie astfel pentru cã, la un moment dat în viatã, ai decis cã acest fel de a fi este inacceptabil. Prin urmare, nu mai esti niciodatã tu însuti pentru cã vesnic reactionezi fatã de altcineva.

Atunci, în loc sã judeci dacã un fel de a fi este bun sau rãu, acceptã faptul cã poti fi si tu ca persoana respectivã si întreabã-te ce te-ar costa dacã ar fi asa? Dacã pretul este minim, ce ai de câstigat dorind sã fii altfel?

Când vezi frumusetea cuiva sau când admiri pe cineva, trebuie sã devii constient si sã accepti cã acea frumusete îti apartine si tie; nu mai rãmâne decât sã te hotãrãsti sã o exprimi.

Oamenii sunt atât de preocupati de treburile altora si de evolutia lor, încât îsi neglijeazã propria evolutie. Acesta e rostul nostru aici, pe pãmânt: sã învãtãm sã iubim si sã fim fericiti. Dacã fiecare om reuseste sã trãiascã aceastã fericire, lumea întreagã va fi fericitã. E mult mai usor sã te ocupi de tine decât sã încerci sã dirijezi viata tuturor.

Când o persoanã îti cere ajutorul, e important sã procedezi cum stii tu mai bine. Aceasta înseamnã bunãtatea umanã. Existãm pe acest pãmânt pentru a creste împreunã. Asigurã-te totusi cã celãlalt face primul pas. Când intentia de a da ajutor vine din tine si doresti cu adevãrat sã faci ceva pentru persoana respectivã, cere-i permisiunea.

De exemplu: „Am sã-ti spun ceva important care cred cã te-ar ajuta. Îmi dai voie sã-ti comunic pãrerea mea?” În functie de rãspunsul sãu, vei sti dacã, pe moment, este bine sau nu sã-i vii în ajutor. Astfel, dacã încerci sã ajuti pe cineva care nu vrea sã-si schimbe comportamentul, consumi energie în mod inutil si, în plus, gestul tãu nu va fi apreciat.

Învãtând sã-l vezi pe Dumnezeu pretutindeni în jurul tãu, în tine, în toate fiintele, în toatã natura, viata ta se va schimba fundamental. Vei avea impresia cã esti înconjurat întotdeauna de luminã.

Tot ce existã pe pãmânt si în cosmos este expresia lui Dumnezeu. Dumnezeu însusi se poate exprima în mod diferit pe fiecare planetã. Pe planeta Pãmânt, numai oamenii sunt cei care-l interpreteazã gresit pe Dumnezeul cel adevãrat. Priveste în jurul tãu. Stelele, oceanele, plantele, animalele sãlbatice sunt întotdeauna hrãnite si niciodatã nu duc lipsã de nimic. Trãiesc conform legilor fundamentale ale naturii. Numai oamenii sau ceea ce e atins de mâna omului are probleme.

A fi fericit, a fi o fiintã spiritualã înseamnã „a trãi clipa prezentã”. În zilele noastre, oamenilor le e foarte greu sã trãiascã momentul prezent. Totul evolueazã atât de rapid, încât multi se cramponeazã de trecut, spunându-si: „era minunat în tinerete, totul pãrea mult mai usor”. Gândindu-te mereu la trecut, nu poti trãi clipa prezentã.

O persoanã care-si regretã trecutul si e convinsã cã a fãcut multe greseli poate fi comparatã cu cineva care urcã o scarã luând pe umerii sãi fiecare treaptã, pe mãsurã ce avanseazã. Ajunge sã fie teribil de greu… Esti acest gen de persoanã? Observã dacã ai obiceiul sã strângi bunuri materiale. Garderoba, sertarele, pivnita si garajul – reprezintã toate acestea trecutul pentru tine? Eziti sã te desparti de lucruri pe care nu le mai folosesti sau pe care vrei sã le pãstrezi ca amintire? E un semn cã te mai agãti încã de trecut.

Acum, de vreme ce esti într-un plin proces de purificare interioarã, n-ar strica sã faci „curãtenie” si în interior. Curãtã locurile din casa ta unde zac de multã vreme lucruri ce-ti amintesc de trecut (tot ce n-ai folosit de peste un an). Energia care nu se miscã este energie prost utilizatã. Cu cât faci energia sã se miste mai mult, cu atât mai multã vei primi. Fãcând curãtenie, faci loc pentru tot mai multe lucruri noi. Este legea vidului!

În vreme ce unii oameni rãmân cramponati de trecut, altii nu se gândesc decât la viitor. Fie îsi fac tot felul de griji pentru ziua de mâine, fie se grãbesc, pentru cã îi asteaptã marea fericire: „Când o sã mã mãrit, viata mea va fi mai fericitã… Când o sã am casã.. când o sã am copil…”. Acestia sunt departe de a trãi momentul prezent. E bine sã faci planuri de viitor, dar nu trebuie sã astepti pânã atunci ca sã fii fericit.

A fi o fiintã spiritualã înseamnã a actiona mai degrabã în virtutea principiului „a fi, a face si a avea” decât a-l urmãri pe acela care spune „a avea, a face si a fi”. Cel care gândeste: „dacã as câstiga o grãmadã de bani, as deschide un magazin si as fi fericit” actioneazã dupã a doua formulã. Potrivit legilor naturii, ar fi mai bine sã gândeascã astfel: „Pentru a fi fericit, vreau un magazin, asa cã trebuie sã fac rost de el si atunci voi avea ce mi-am dorit”.

Era spiritualitãtii, a reînnoirii, abia începe. Ea este axatã pe „a fi” si nu „a avea”. Tuturor celor care gândesc cã „a avea” e mai important decât „a fi” le va fi tot mai greu sã-si gãseascã fericirea, astãzi si în anii ce vor veni. Asta nu înseamnã cã trebuie sã renunti la tot ce ai. Nu. Dumnezeu a creat lucruri frumoase. Ele apartin tuturor. Toatã lumea are dreptul la ele. Totusi, bunurile materiale sau principiul numit „ a avea” nu trebuie sã decidã pentru tine.

E inutil sã-ti faci griji cã devii ceea ce gândesti. Înseamnã cã astãzi totul merge spre mai bine, de vreme ce locuinta ta e plãtitã, ai ce sã mãnânci, esti sãnãtos si nu duci lipsã de nimic. Bravo! Asta conteazã. Nu trebuie sã te nelinistesti pentru zilele ce vor veni si nici pentru anul viitor. Asta nu te poate împiedica sã-ti faci planuri, sã-ti definesti si sã-ti urmãresti unele scopuri; totul trebuie fãcut cu încrederea cã va fi bine.

Dumnezeul tãu interior stie exact de ce anume ai nevoie. Dacã ti se întâmplã ceva neplãcut, nu este ceea ce-ti doresti, dar supraconstiinta, te face sã-ti dai seama cã în gândurile, vorbele sau gesturile tale existã ceva care, în prezent, se împotriveste legii dragostei. Încearcã sã te facã sã devii constient. Când tot ce faci, spui si gândesti este în armonie cu legile dragostei, nu ai nevoie de aceste mesaje si ti se întâmplã numai lucruri bune.

Pentru a te ajuta sã auzi aceastã voce interioarã a supraconstiintei sau a Dumnezeului tãu interior, îti sugerez sã practici meditatia. Este indispensabilã evolutiei tale. Pe mãsurã ce înveti sã te cunosti, sã te iubesti si sã te accepti, vei prinde tot mai mult gustul de a auzi aceastã micã voce interioarã. E recomandabil sã meditezi în fiecare zi.

Mediatia nu este o relaxare. Ea constã în a te opri din activitatea si gândirea ta, în fiecare zi, pentru câteva minute. Cele mai bune momente pentru meditatie sunt dimineata devreme si înaintea meselor. E bine sã eviti sã meditezi dupã masa de searã. Alege acelasi loc disponibil în fiecare zi, unde poti sã fii singur. Dacã e posibil, aseazã-te, în zori de zi, lângã o fereastrã orientatã spre rãsãrit.

Timpul afectat meditatiei trebuie sã fie cam de douãzeci-treizeci de minute. Sã nu stai culcat sau cu capul aplecat. Aseazã-te cu spatele cât mai drept, pentru a permite energiei sã urce din partea inferioarã a spatelui pânã la nivelul capului.

Poti medita cu sau fãrã muzicã. E bine sã repeti mental o frazã sau un cuvânt încãrcat de spiritualitate, pentru a-ti tine constiinta ocupatã; este ceea ce se numeste mantra. Încearcã sã gãsesti un cuvânt sau o frazã care nu-ti sugereazã nici o imagine, de exemplu: pace, dragoste, armonie. Mantra pe care o recomandãm la Centrul „Ascultã-ti corpul” este „Sunt Dumnezeu, Dumnezeu sunt”. Cu cât repeti mai mult aceastã frazã, cu atât îti ajuti subconstientul sã gãseascã un mijloc pentru a o exprima.

La început e posibil sã aparã unele dificultãti. E foarte greu pentru un om sã se opreascã din gândire si sã se multumeascã doar sã observe. Dar nu-ti pierde rãbdarea. Ceea ce conteazã în primul rând este perseverenta ta si nu reusita meditatiei. Este ca atunci când faci exercitii fizice. La început, curbaturile sunt numeroase si miscãrile stângace. Pe mãsurã ce perseverezi, totul devine mai usor. Dupã un anumit timp – poate fi vorba de zile, sãptãmâni sau luni, în functie de disciplina pe care ti-o impui – vei prinde gustul meditatiei. Îti va lipsi când nu o vei face.

Prin mediatie, vocea mintii se stinge si începi sã o auzi pe cea a supraconstiintei. Vei primi rãspuns la problemele sau întrebãrile tale interioare, nu neapãrat în timpul meditatiei, ci în orele sau zilele care urmeazã.

Dacã simti o indispozitie sau o durere în diferite pãrti ale corpului, nu te îngrijora; este vorba numai despre o stare de stres care dureazã de multã vreme si acum urcã la suprafatã pentru a se elibera. Observ-o pur si simplu, fãrã sã te gândesti la ea, asa cum te-ai uita la niste frunze moarte care alunecã pe apa unui râu. Îti va face foarte bine. Multumeste-i corpului tãu cã alungã din tine aceastã durere.

La încheierea acestui capitol, fã o listã cu tot ce te deranjeazã la ceilalti si observã care aspecte se regãsesc si la propria persoanã. Vei fi surprins de descoperirile tale. Când vei gãsi ce anume nu vrei sã accepti la tine, oferã acestor lucruri dreptul sã existe. Întreabã-te: „ce mã costã sã fiu astfel?”

Fã o a doua listã cu aceea ce admiri la ceilalti. Ca si tot ce te deranjeazã, ceea ce admiri îti apartine. Doar cã nu accepti întotdeauna cã poti fi si tu la fel de bun si minunat ca cel pe care îl admiri. Dã-ti dreptul sã fii asa, acceptã cã poti avea tot atâta talent si te poti simti la fel de bine ca persoana respectivã. Încearcã sã descoperi cine esti cu adevãrat.

ESTI O MANIFESTARE A LUI DUMNEZEU, NU EXISTÃ NIMIC ALTCEVA, LA FEL CA TINE, ÎN ACEASTÃ LUME SI ÎN TOATE CELELALTE LUMI.

Afirmatia pe care trebuie s-o rostesti la încheierea acestei cãrti este aceeasi cu cea din primul capitol. Existã o diferentã între ceea ce simti acum si ce ai simtit rostind aceastã afirmatie pentru prima datã? Nu uita cã fericirea omului depinde de ceea ce gândeste despre sine.