ASCULTÃ-TI CORPUL PRIETENUL TÃU CEL MAI BUN- capitolul 3

CAPITOLUL 3

ANGAJAMENTUL SI RESPONSABILITATEA

Este important sã faci diferenta între angajament si responsabilitate. Dictionarul defineste cuvântul responsabilitate ca fiind obligatia moralã de a suporta consecintele actiunilor noastre.

Esti, desigur, de acord cu mine cã de multe ori suportãm consecintele actiunilor întreprinse de altii. Dacã cineva din anturajul nostru se simte prost, ne simtim vinovati; am vrea sã facem ceva ca sã-l ajutãm si încercãm sã-l schimbãm. Aceasta nu e o caracteristicã a responsabilitãtii fiintei umane. Singura noastrã responsabilitate pe acest pãmânt este propria noastrã evolutie – adicã sã facem optiuni, sã luãm decizii si sã acceptãm consecintele acestora.

Esti rãspunzãtor de viata ta încã de când te-ai nãscut. Poate ti se pare neverosimil, dar tu esti cel care ti-ai ales pãrintii, mediul familial si chiar tara. Desi e greu de acceptat, chiar si asta face parte din notiunile de responsabilitate.

Atâta vreme cât ai cea mai micã îndoialã cu privire la responsabilitatea ta, nu vei putea schimba evenimentele din viata ta. Trebuie sã accepti si sã întelegi cã esti pe deplin rãspunzãtor de tot ce ti se întâmplã. Dacã nu-ti plac consecintele hotãrârilor tale, tot ce ai de fãcut este sã-ti schimbi optiunile si deciziile.

Tu singur îti poti crea viata. Marea ta responsabilitate esti tu însuti. Odatã ce ai înteles asta, acceptarea faptului cã ceilalti sunt rãspunzãtori de propriile lor vieti vine de la sine.

Cel mai frumos dar pe care-l poate face un pãrinte copiilor sãi este acela de a-i învãta notiunea de responsabilitate. De exemplu: un copil se hotãrãste într-o dimineatã sã nu se ducã la scoalã fiindcã n-are chef si o roagã pe mama sa sã scrie un bilet care sã ateste cã e bolnav. El ia astfel o decizie fãrã sã vrea sã suporte consecintele. În acest caz, mama ar trebui sã scrie pe bilet: „Bãiatul meu nu vrea sã meargã la scoalã fiindcã-i e lene” Bineînteles, copilul se va supãra. Mama îi va rãspunde: „Tu ai luat aceastã hotãrâre. De ce sã mint? De ce sã spun lucruri care mã fac sã mã simt prost? Asumã-ti responsabilitatea hotãrârilor tale si învatã sã suporti consecintele!”.

Copilul vrea sã meargã afarã sã se joace fãrã sã se îmbrace mai gros. Mama, constientã cã afarã e frig, îi propune sã-si punã niste haine mai cãlduroase. Copilul refuzã, n-are chef sã se îmbrace. Mama trebuie sã-l lase sã facã asa cum vrea. E vorba de corpul lui, el trebuie sã decidã. Dacã mama insistã asupra faptului cã va rãci, copilul se va gândi la boalã si, inevitabil, va face guturai sau gripã. Totusi, dacã mama acceptã ca el sã-si asume întreaga responsabilitate si-i spune: „Dacã tu crezi cã n-o sã-ti fie frig, de acord, dar de îndatã ce simti cã ti-e rece, vino repede sã te îmbraci”. Copilul va actiona total diferit. Dacã rãmâne afarã de bunãvoie, nu se va îmbolnãvi, cãci nu se va gândi la boalã. Când îsi va da seama cã îi este într-adevãr frig, va reveni si va cere haine mai groase. De câte ori copilul nu actioneazã împotriva intereselor sale pentru a-si sfida pãrintii???!!!

Foarte multi pãrinti se plâng cã si-au ratat viata.

 De ce?

 Pentru cã au avut copii care n-au fãcut studii, sau au început sã fure si au ajuns la închisoare, sau se drogheazã… Acesti pãrinti au toate motivele din lume sã fie nefericiti: ei îsi asumã rãspunderea optiunilor si deciziilor altora. Aceasta înseamnã într-adevãr sã te împotrivesti legilor naturii.

De îndatã ce actionãm contra acestor legi, provocãm reactii manifestate prin proastã dispozitie, boli si emotii negative. Pãmântul este condus de legi fizice, psihice, cosmice si spirituale. Dacã cineva se hotãrãste sã bea un pahar cu otravã care, aparent, nu se deosebeste cu nimic de un pahar cu apã, dar pe care totusi sã-l bea, corpul lui va reactiona violent cãci respectivul a înfruntat legile fizicii.

Legea responsabilitãtii face parte din legea dragostei. Este o mare lege spiritualã care atinge sufletul în punctul cel mai adânc. Fiecare om de pe pãmânt e rãspunzãtor de el însusi, de ceea ce este si de ceea ce are. Se stie cã dacã ne simtim rãspunzãtori de fericirea sau nefericirea altcuiva, în noi apare un sentiment de vinovãtie. Dacã te vezi pe tine în felul acesta, dacã esti aceastã persoanã hipersensibilã care se crede rãspunzãtoare de tot ce li se întâmplã altora, stii cât de inconfortabil te face sã te simti o asemenea situatie. În plus, astfel ai intentia sã faci multe lucruri pentru altii. Când îi coplesim pe ceilalti cu grija noastrã, asteptãm si din partea lor aceeasi atentie fatã de noi. Dacã ei opteazã sã actioneze altfel, apar dezamãgirea, mânia, senzatia de frustrare.

Pãrintii – pe care tu i-ai ales – au ceva sã te învete. Si câtã vreme nu accepti aceasta, lasi cale liberã unui mare numãr de situatii neplãcute. Dacã ai copii, înseamnã cã tu ti i-ai ales, constient sau nu; nu pentru a le dirija viata, ci pentru a-i îndruma si a învãta prin intermediul lor. Fiecare întâlnire cu cineva, fiecare situatie apare pentru a-ti aduce ceva nou: îti permite sã evoluezi.

Dacã esti pãrinte, e important sã-i înveti pe copii tãi, cât mai devreme posibil, cã sunt rãspunzãtori de optiunile lor. Dacã unul din copii te anuntã cã-si abandoneazã studiile cã nu mai are chef si nu mai învatã nimic la scoalã, îti sugerez sã-i rãspunzi: „Bine, dar stii ce ti se poate întâmpla dacã nu mai mergi la scoalã? Esti gata sã accepti cã trebuie sã mergi sã muncesti, si asta nu unde ti-ai dori, pentru cã nu ai nici o diplomã? Esti pregãtit sã faci fatã?” Dacã îti rãspunde afirmativ si te asigurã cã e într-adevãr alegerea sa personalã, e mai bine sã-l laşi sã facã asa cum vrea si sã-ti trãiascã propriile experiente. Altfel, va face tot ce-i stã în putintã pentru a te sfida, pentru a te face sã reactionezi. Pãrintii le pot da copiilor sfaturi sau îndrumãri, dar trebuie sã-i lase sã decidã singuri dacã vor sau nu sã le urmeze.

Dacã ai copii mici sau te gândesti la copii, probabil cã esti putin îngrijorat în legãturã cu notiunea de responsabilitate presupunând cã fiecare e responsabil fatã de propria persoanã. Vei fi tentat sã-mi spui: „E interesant felul în care vezi tu responsabilitatea, dar nu-i pot lãsa pe copii mei de capul lor eu sunt rãspunzãtor pentru ei”.

Singura ta rãspundere, ca pãrinte, este sã-i iubesti si sã-i îndrumi. Aminteste-ti de vremea când erai copil. Desigur, nu primeai toate jucãriile dorite, nu aveai tot ce voiai, dar stiai cã pãrintii te iubesc si cã trãiesti într-o atmosferã de dragoste. Nu simteai cã asta era cel mai important pentru tine? Tot ce-si doreste fiecare om de pe pãmânt este sã trãiascã într-un mediu plin de dragoste. La asta aspirã toti în aceastã lume. În capitolul urmãtor voi defini ce este cu adevãrat dragostea.

Luarea deciziei de a avea un copil implicã în mod necesar angajament, asa cum îti iei un angajament sã trãiesti împreunã cu cineva.

Nimeni nu s-a nãscut pe acest pãmânt pentru a fi rãspunzãtor de fericirea sau nefericirea celorlalti. Nu esti rãspunzãtor de fericirea sau nefericirea tatãlui tãu, a mamei tale, a partenerului de viatã, a prietenilor, a celor ce te înconjoarã…

Totusi, esti rãspunzãtori de atitudinea pe care oamenii o au fatã de tine. Tu esti cel care face ca cineva sã fie binevoitor, violent, critic sau plin de dragoste fatã de tine. Gândeste-te la asta! Ai trãit desigur experiente de acest gen.

De exemplu: o persoanã comenteazã cu rãutate tot timpul când e în prezenta ta. Nimic  nu-i e pe plac si, orice ai spune tu, nu e de acord. Dacã o judeci ca fiind o persoanã rãutãcioasã, ea te va judeca la rândul sãu, pentru cã asa ai vorbit si tu despre ea. Existã însã altcineva care poate o iubeste mult si vede în ea numai sinceritate si cinste. Atunci, aceeasi persoanã care în prezenta ta cleveteste va deveni numai lapte si miere în prezenta celui care o vede astfel. Nu-i va accepta probabil întru totul opiniile, dar va fi mult mai putin criticã.

Vibratiile pe care le emiti sunt cele ce fac ca oamenii sã aibã o anumitã atitudine fatã de tine. Ele devin îndrumãtorii tãi care te ajutã sã devii constient de ceea ce se petrece în tine.

Vei avea impresia cã, schimbându-ti modul de a gândi, oamenii din jur se vor schimba, Nu, oamenii rãmân aceeasi. Prin faptul cã ai început sã gândesti astfel, ai fãcut sã iasã la luminã un alt aspect al lor.

Vezi, deci, cât de departe merge notiunea de responsabilitate! De aceea trebuie sã devii constient de ceea ce esti, spui sau faci. Începe de pe acum sã pui asta în practicã în viata de zi cu zi.

Sã vedem acum ce înseamnã un angajament. Un angajament reprezintã actiunea de a te lega fatã de cineva printr-o promisiune sau un contract, asa cum un angajat la o firmã se angajeazã sã lucreze de la ora cutare la ora cutare, sã îndeplineascã cutare functie si sã primeascã un anumit salariu în schimb.

Relatia dintre pãrinti si copiii lor reprezintã un angajament. Dacã decizi sã ai copii, te angajezi, ca pãrinte, sã-i ajuti pânã vor fi în mãsurã sã-si câstige singuri existenta. Face parte din angajament ca ei sã aibã un acoperis, hranã si îmbrãcãminte. Asta nu presupune sã le dai tot ce vor. Tu te angajezi sã le asiguri strictul necesar. Dacã vrei sã le dai mai mult, e bine ca aceasta sã fie alegerea ta si nu sã te simti obligat s-o faci. Ceea ce le dai în plus nu face parte din angajament. La fel si salariatul de la firmã care se angajeazã sã facã un anumit lucru pentru patronul sãu. Dacã vrea sã facã mai mult, foarte bine, dar e alegerea sa. Important e sã respecte angajamentul de bazã.

Când am stabilit o întâlnire cu cineva, la o anumitã orã, la un colt de stradã, e important sã-mi respect angajamentul. Pentru cã în viatã existã o altã lege naturalã: „culegi ceea ce semeni”. Dacã nu-ti respecti angajamentele fatã de ceilalti, te poti astepta ca ceilalti sã procedeze la fel fatã de tine.

Nu te poti elibera de responsabilitatea ta pentru cã ea îti apartine. Dar poti renunta la un angajament luat anterior. Totusi, te sfãtuiesc sã vezi care vor fi consecintele.

Multi oameni renuntã la angajamente încontinuu; altii uitã de ele, fãrã sã-i preocupe consecintele. Comportându-te astfel, apar multe probleme în relatiile tale cu ceilalti. Nu uita cã întotdeauna culegi ceea ce semeni. Înainte de a lua o decizie, opreste-te si întreabã-te: „Cât mã va costa asta în ceea ce priveste relatiile mele, sãnãtatea, fericirea, dragostea mea?”. Dacã situatia nu e gravã, nu te va costa prea mult si esti pregãtit sã suporti consecintele, nu va fi, ca sã zicem asa, decât un pret usor de plãtit.

Sã presupunem cã te-ai angajat sã te întâlnesti cu cineva ca sã iesiti în oras, dar, între timp, s-a ivit ceva mai interesat. Nu îndrãznesti cã contramandezi de teamã sã nu provoci suferintã, fiindcã ti-e fricã de ceea ce va spune si cã vei fi judecat sau criticat. Te pui, deci, în situatia de a face ceva ce nu-ti e pe plac. Uneori te angajezi la ceva prea repede, fãrã sã te gândesti, si mai târziu regreti. Dacã ti se întâmplã asa ceva, nu ezita sã renunti la angajament. Nu e asa de complicat sã dai un telefon pentru a spune cã te-ai rãzgândit. Fii cinstit cu celãlalt: „Stiu cã am spus cã o voi face, dar nu s-ar putea amâna? Am spus da prea repede”.

Acelasi lucru e valabil si în ceea ce priveste angajamentele fatã de tine însuti. Într-o zi, hotãrãsti cã vei face în fiecare zi gimnasticã. Te angajezi astfel fatã de tine însuti cu ceva. Îti faci o promisiune. În primele zile e foarte bine, dar, treptat, începi sã nu-ti mai tii angajamentul. Nu ai timp, nu ai chef, uiti… În final, se produce inevitabilul; abandonezi totul. Te vei simti vinovat si nesatisfãcut. Îti vei reprosa cã mereu începi ceva fãrã sã-l duci pânã la capãt. Apoi te întrebi dacã vei reusi sã te schimbi vreodatã. Ca sã nu te simti si mai rãu în propria-ti piele, e mai bine sã-ti spui: „Bine. Mi-am luat un angajament, mi-am promis sã fac exercitii, dar m-am rãzgândit. M-am angajat prea repede. Nu am timp destul acum. Voi relua exercitiile mai târziu.” Astfel, renuntând în mod constient la angajamentul fatã de tine însuti, îndepãrtezi posibilitatea de a te simti vinovat. Totusi, atentie! Cãci dacã te obisnuiesti sã renunti mereu, nu uita cã vei culege ce ai semãnat. Esti pregãtit sã plãtesti pretul?

Când ai decis sã trãiesti împreunã cu cineva, e esential sã stii sã te angajezi. Dacã vreti sã trãiti 2, 3 sau mai multi sub acelasi acoperis, ar fi bine sã vã asezati cu totii în jurul mesei si sã vã luati fiecare un angajament, pentru a hotãrî cum veti trãi aceastã viatã în comun. Cine, ce anume va face? Sã ne imaginãm cã doi tineri se hotãrãsc sã trãiascã împreunã sau sã se cãsãtoreascã. Totul e foarte bine si frumos pânã când se constatã cã nimeni n-a fost desemnat sã meargã la cumpãrãturi, sã curete toaleta, sã facã curãtenie, sã se ocupe de buget etc. E foarte important, într-o viatã în comun, sã stii sã-ti iei angajamente. Acasã, ca si la serviciu, fiecare are anumite sarcini de împlinit. Atunci, dacã 4 persoane colaboreazã pentru a murdãri casa, aceleasi 4 persoane trebuie sã colaboreze pentru a o curãta. Vã sugerez sã vã adunati cu totii în jurul mesei si sã enumerati în scris sarcinile ce le aveti de îndeplinit în casã. Dacã nu vã puteti tine angajamentul, e recomandabil sã mentionati cine va lucra în locul vostru. Sã stii sã-ti iei angajamente si sã stii sã renunti la ele reprezintã o modalitate de a îmbunãtãti relatiile pe care le presupune o viatã în comun.

Acelasi lucru e valabil si pentru un cuplu cu unul sau mai multi copii. Cine si ce anume va face pentru educatia si evolutia lor?

Exercitiul pentru acest capitol presupune sã gãsesti o situatie din viata ta actualã în care crezi cã altcineva e rãspunzãtor de ceea ce ţi se întâmplã. Identificã responsabilitatea ta si, dacã e cazul, încearcã sã contactezi persoana în cauzã pentru a clarifica situatia. Cautã apoi o altã situatie în care te crezi rãspunzãtor pentru altcineva. Acceptã faptul cã celãlalt e rãspunzãtor de viata sa, de optiunile si deciziile sale. Din nou, clarificã lucrurile împreunã cu persoana respectivã.

Apoi ia o foaie de hârtie si scrie toate angajamentele luate pânã acum. Îti tii aceste angajamente? Poti renunta la ele? Îti vei da seama repede cã sunt multe lucruri pe care te chinuiesti sã le faci pentru altcineva, desi n-ai nici o intentie în acest sens. Scrie care sunt angajamentele din viata ta – fatã de tine si fatã de ceilalti – si clarificã fiecare situatie cu persoana în cauzã.

Iatã afirmatia pe care te sfãtuiesc sã o repeti cât de des poti, înainte de a trece la capitolul urmãtor:

EU SUNT SINGURUL RÃSPUZÃTOR DE VIATA MEA SI, ÎN CONSECINTÃ, ÎI LAS PE CEI APROPIATI SÃ FIE, DE ASEMENEA.