"Plangerea" creeaza presiunea salvarii. In cele mai multe cazuri poate
sugera responsabilitatea ascultatorului de a sustine sau de a ajuta
persoana care se plange. Poate acesta explicatie va ajuta sa intelegeti
de ce unele luari de pozitie, va fac, ulterior, sa va simtiti rau,
traind starea de conflict emotional. Foarte puternice sunt acestea in
relatiile cu cei apropiati (familie, prieteni). Pentru a evita starea de
rau este de dorit sa-i spuneti persoanei, care se plange, ca preferati sa
nu va incarce emotional asteptand sa intrati in rol de Salvator,
Arbitru sau Judecator.
Oamenii se plang de nenoroc, de soarta, de singuratate, de boli, de greutati. De cele mai multe ori aceste plangeri sunt ascultate de preot, care indeamna "Roaga-te cu staruinta si Dumnezeu in marinimia lui iti va asculta ruga". Omul pleaca de la biserica usurat ca a fost ascultat. Dupa cum se poate vedea preotul nu intra in jocuri psihologice, nu-ti promite nimic, nu se cearta cu nimeni pentru a-l linisti pe cel care se plange. Preotul stie sa asculte cu DETASARE .
Si psihologul stie sa asculte cu detasare si empatie, si chiar o face; diferenta dintre cei doi este ca preotul face apel la o valoare transcendenta Dumnezeu.
Cu Dumnezeu poti sa te certi in interiorul tau, dar nu te poti bate cu el. Poti renunta la el intr-un moment de revolta si sa nu te mai intorci niciodata pe acest drum sau dupa ce te-ai luptat te vei simti atat de vinovat incat iti spui "stie Dumnezeu de ce nu ma ajuta, pentru ca nu merit".
Ei bine Psihologul, daca accepti sa soliciti si sa beneficiezi de un serviciu de consiliere psihologica, te asculta si te sprijina sa identifici care sunt adevaratele probleme, care te fac sa te plangi. La psiholog se identifica, cauzele supararii.
Cu plangerile mergem la preot, la rude, la prieteni.
Avem dreptul sa ne incarcam prietenii si familia cu plangerile noastre?
De principiu avem dreptul sa impartasim din suferinta cu scopul de a ne usura, insa e bine sa intrebam inainte daca celalalt are timp si disponibilitate sa ne asculte.
Rareori am vazut persoane care sa-si asculte ruda (mama/tata, frate/ sora, sot/sotie, fiu/fiica, soacra/nora, socru/ginere), iubitul/iubita, prietenul/prietena cu empatie si detasare.
Precizare: DETASAREA nu este Indiferenta.
A fi detasat presupune:
- sa fii liber de conditionari;
- sa ai forta si putere interioara;
- sa fii liber de preconceptii si superstitii;
- sa ai discernamant
Detasarea autentica nu raneste si nu doare!
Indiferenta raneste, doare, macina persoana care simte ca este tratata cu indiferenta.
Din pacate persoana care se plange, unui apropiat, de ceva sau de cineva, va interpreta atitudinea indiferenta ca si atac la persoana sa. Gandurile irationale, distorsionate sau negative vor inunda mintea, toate convingerile negative si nerealiste vor fi aduse la suprafata si se vor traduce intr-un comportament agresiv sau autoagresiv alimentand conflicte vechi, reale sau false, ori creand altele noi, reale sau imaginare.
Unele persoane pot fi confuzate de catre Suprastima de Sine. Acestora le place sa creada si sa afirme despre sine ca relationeaza si actioneaza liberi de conditionari, de preconceptii si superstitii, ca au forta si putere interioara precum si discernamant.
Sugerez o intrebare:
Sunt relatiile mele cu apropiatii satisfacatoare si pline de sens?
La polul opus sunt cei cu Stima de sine scazuta. Ei pot duce batalii pentru a se simti iubiti, recunoscuti, valorizati, acceptati.
Si persoanele egoiste se plang atunci cand apreciaza ca cineva ne le-a satisfacut cererile. Plangerea egoistului nu-ti da timp de solutionare, nu doar ca te preseaza ci te si obliga sa faci ceva, mai exact sa-i dai satisfactie.
Cand nu aveti forta si putere interioara va puteti simti:
-"storsi";
-"epuizati";
-"fara chef"
-"indispusi"
-"obositi, fara putere sa faceti ceva".
Cand sunteti atasati excesiv de o persoana, de un obiectiv, de un obiect, de o imagine sau de propria imagine, de o idee, un cult, un obicei; in mod clar nu sunteti o persoana detasata indiferent de ce va place sa credeti despre sine. Pentru dumneavoastra masa de Pasti, lista invitatilor, alegerea restaurantului sau a destinatiei de vacanta, decoratiunile de Craciun, poate fi o sursa de neintelegeri, conflicte, plangeri si promisiuni ca data viitoare va fi altfel. Asa ajungeti sa va simtiti epuizati, fara chef sa mai reuniti familia, indispusi, ba chiar neintelesi.
Va spuneti "Am avut o dorinta, un vis, am vrut sa fie bine! Oare de ce nu m-au inteles?"
Pentru ca atasamentul este ca un val pus pe ochi, un obstacol ridicat in calea manifestarii.
Asculta-l, doar asculta-l pe cel care simte nevoia sa se elibereze de o tensiune interioara, de o amaraciune.
Criticandu-l, respingandu-l, ignorandu-i cererea ori intrand in rol de Arbitru, Justitiar ori Salvator risti sa creezi un alt conflict, de data asta intre tine si el.
Ca psiholog, eu, te pot asculta si te pot sprijini sa te detasezi de credintele blocante, de relatii care te impiedica sa fii Tu, de falsele credinte si limitarile ce ti-au fost inculcate de mediul familial, scolar, social, de promisiuni etc.
Pentru a te asculta si sprijini, e de necesar ca tu sa ceri acest tip de suport.
Multumesc celor care au inspirat scrierea acestui articol si celor care au oferit feedback.
Cititorule, articolele de pe acest blog sunt scrise cu intentia de a te ajuta. Trimite-le prietenilor tai si ajuta-i la randul tau. Iti multumesc.
