Pastreaza distanta si opreste-te la 30 cm de mine!

Drepturile tale inceteaza acolo unde incepe spatiul meu, cu alte cuvinte stai la 30  cm distanta de corpul meu.

Fiecare are nevoie de spatiu personal, spatiu  de confort minim, care difera de la o zona geografica la alta de la o cultura la alta.

Cat de important este acest spatiu si cata nevoie avem de el, cel mai adesea realizam cand suntem intr-un mijloc de transport aglomerat. Multi dintre noi ne aruncam pe primul scaun care se elibereaza uitand de orice politete, fara a privi in jur si nu pentru ca ne-ar durea picioarele, ci tocmai din nevoia (inconstienta in multe cazuri) de a avea acest spatiu personal.

Intr-un autobuz in care calatoresc 20 de persoane veti observa ca multi stau in picioare. De ce ?

 Tocmai  pentru  ca  spatiul liber din autobuz le permite confortul de a avea acel minim de 25-30 de cm in jur. Respectarea acestui spatiu ne fereste de atingeri nedorite, de mirosuri, de agresiunea  si intruziunea celui de langa noi.

Ei bine si acasa avem nevoie de acest spatiu minim de confort personal.

Corpul uman este un sistem, familia este un sistem. Vorbind despre corpul uman fiecare organ are o membrana, un invelis care il separa de altul , fiecare celula are o membrana care o separa de alta, dar dincolo de aceste granite exista si cai de acces care permit accesul substantelor hranitoare si eliberarea celor toxice . Cu alte cuvinte fara limite si cai de aces pentru intrari si iesiri nu putem avea viata.

 Biologicul din noi este foarte bine organizat, dar in cursul vietii uitand sau nestiind sa pastram balanta in echilibru deterioram buna functionare .

Cine se face responsabil de aceasta deteriorare?

Fiecare dintre noi prin lipsa de discernamant, da sunt multe situatii cand nu discernem ce este toxic pentru noi si ce ne hraneste, intareste.

Nu doar alimentele sunt sau pot fi toxice.

Toxice pot fi relatiile disfunctionale, reclamele publicitare, abuzul de : alimente, bauturi, medicamente.

Din punct de vedere psihologic „discernamant” nu este unu si  acelasi lucru  cu „judecata”, ci , simplu vorbind, discernamantul stabileste adevarul aparent al unei situatii, in timp ce judecata stabileste un verdict de „bun” sau „rau” asupra unei situatii.

In taramul psihologic, este valabil acelasi principiu al biologicului. Misiunea psihologica pentru sanatatea mentala si spirituala este sa distinga intre ceea ce este toxic si ceea ce este benefic. Din pacate, in timp ce corpurile noastre creeaza in mod natural granite benefice, inca mai avem de invatat cum sa cream granite atat mentale, cat si emotionale intre noi si lume. Multi dintre noi, care am crescut in familii disfunctionale, nu am fost invatati niciodata cum sa ne dezvoltam capacitatea de a crea granite pline de compasiune.

 Discernamantul, prin natura lui, este neutru, fara incarcatura emotionala; este pur si simplu o recunoastere mentala a realitatii, in care nu exista blamare sau judecata, ci doar observare.

Sa stabilesti „bariere de compasiune” presupune, in primul rand,  sa abordezi respectiva situatie cu discernamant. Aceasta trebuie privita cu claritate, fara a dramatiza si fara a incerca sa ii atribui caracteristici pe care nu le are. Cand o persoana sau o situatie nu sunt benefice pentru voi, indepartati-va de ele.  Incheiati capitolul !

In procesul de detasare de situatia/persoana respectiva,veti fi tentati sa le judecati dupa criteriul „bun”sau „rau”. Rezistati tentatiei!  Chiar daca nu intelegeti motivele lui/ei si chiar daca s-ar putea sa va simtiti raniti de acea situatie, oferiti-va voua insiva si „contravenientului” suficient spatiu, pentru a face ceea ce trebuie facut – cu o limita clara, atata vreme cat acest lucru nu va afecteaza.

Scriind acest articol mi-am amintit ca am citit undeva un articol semnat de un preot ,care afirma cu nemultumire ca azi oamenii in loc sa mearga la preot aleg sa mearga la psiholog pentru ca psihologul  nu-i judeca .

 Da, un psiholog nu judeca pe nimeni, el observa si analizeaza. Daca v-ati propune sa fiti mai atenti la voi sa va observati trairile, reactiile si simtirile va veti cunoaste adevaratele nevoi si cai de implinire.

A te observa este diferit de a te  privi si admira in oglinda. Indrazniti sa priviti la voi si in voi si veti descoperi incet incet ca nimic nu e ce pare.

Analizati cu discernamant relatiile si eliberati-va de cele toxice.

Prietenii sunt necesari, dar adevaratii prieteni iti vor respecta intotdeauna timpul, nevoile , familia. Prea mult timp acordat prietenilor poate atrage neglijarea familiei, indeosebi a copiilor, sau chiar lipsa familiei.

Asemeni corpului si casele au usi pentru intrari si iesiri. Nu ezitati sa inchideti usa pentru a dedica timp familiei si voua .

Ajutooor, copilul nostru mananca numai Danone si Actimel !!!

Multi parinti vorbesc despre cat de pasionati sunt micutii lor de publicitatea Tv, cum stau cuminti si li se lumineaza fata cand vad reclame.

Alti parinti povestesc ca pentru a-l determina pe copil sa manance il aseaza in fata televizorului , aleg un program de desene sau publicitate , si asa reusesc sa-l hraneasca.

Dragi parinti , procedand astfel , dumneavoastra singuri ati dezvoltat preferinta pentru danone si actimel. Fiecare reclama actioneaza subliminal influientandu-ne alegerile si preferintele . Publicitatea atat de intensa la aceste produse are ca scop consumul lor. Mediatizarea ne face sa uitam sa mai citim cat sunt de sanatoase . Un produs bine promovat se va vinde indiferent de calitate.

Nu in fata televizorului pornit trebuie sa manance copilul dumneavoastra, ci la masa, asezat pe scaun sau in scaunul special . E de dorit ca , atunci cand este posibil , sa fie asezat la masa cu familia reunita in jurul mesei, iar adultii sa isi manifeste aprecierea pentru aroma mancarii, aspect si gust, dar si pentru calitatile nutritive . Laudati mancarea si faceti dumnevoastra propria reclama . Nu fortati copilul, nu-l certati si nu va pierdeti cumpatul. Nu va lamentati ca mananca prea incet sau prea putin .

Daca este cineva in preajma dumneavoastra cand hraniti copilul, nu va plangeti ca nu mananca, ex: uite ia doua linguri si apoi gata! sau : vezi ?ce ti-am spus ca nu o sa manance, eu stiam dar tu nu vrei sa crezi ce spun eu.

Fiti creativi si veti depasi etapa Actimel, renuntati la reclamele Tv, laudati mancarea ce o oferiti copilului cu perseverenta asidua.

Cand copilul este mai maricel puteti pregati impreuna gustari, salate si odata ce va fi implicat atitudinea fata de o masa diversificata se va schimba. Ii puteti explica rostul legumelor sau al fructelor colorate, cat de frumoase si vii pot fi atunci cand punem o felie de rosie peste tartina cu branza, sau cum putem face ochisori din masline oului fiert.

Succes si va rog sa-mi scrieti si mie ce rezultate ati obtinut , ce metode ati folosit

Greva foamei a fost inventata de copii

Prima forma de greva - greva foamei - au inventat-o copiii.

Refuzul copilului de a manca poate fi considerat in unele cazuri forma de santaj emotional practicata de copil. Acestei forme de protest parintii ii cedeaza rapid. Astfel, copilul primeste libertatea de a alege ce doreste (alt aliment, o jucarie, o promisiune, amanarea mesei).

Trecerea de la alimentele lichide la semisolide si solide se realizeaza in multe cazuri cu dificultate. Copilul poate prelungi perioada de alimentare cu alimente semisolide. In multe cazuri configuratia anatomica a gurii, insuficienta dezvoltare a musculaturii implicate in actul masticatiei pot pot amana introducerea alimentelor solide sau respingerea acestora de catre copil.

Copiii care pana la varsta de 1 an nu au primit alimente care sa necesite rosul nu vor mai accepta astfel de alimente decat cu dificultate.

Rosul alimentelor solide are rolul de a fortifica muschii limbii, de a modela miscarile si amplitudinea miscarilor. Muscatul si rosul alimentelor se realizeaza cu incisivii ce apar intre 6 si 10 luni, iar triturarea (sfaramarea, macinarea) alimentelor se realizeaza pe molari, care apar intre 12-15 luni (molarul 1) si 24-36 luni (molarul 2).

Trecerea la alimentatia diversificata modifica si relatia mama-copil. Este o etapa de dezvoltare, fiind marcata de modificarea pozitiei copilului in timpul alimentarii cat si a dorintei de autoalimentare; copilul va incerca sa bage mana in castronelul cu mancare, sa apuce lingurita, etc.

Introducerea de noi alimente poate avea succes daca mama este rabdatoare, calma si binevoitoare. Expresia faciala, tonul si atitudinea mamei sunt hotaratoare, deorece copilul are nevoie de incurajare in aceasta etapa de incercare de gusturi, mirosuri si consistente cu care nu este obisnuit.

La copii cu varste intre 2 si 6 ani apare frecvent refuzul de a incerca alimente noi si se manifesta prin refuzul efectiv al copilului de a-si diversifica dieta. Astfel, va consuma acelasi tip de alimente la fiecare masa, putand ajunge sa refuze chiar si produse care anterior ii placeau. Alta manifestare ce poate alarma parintii o constituie refuzul complet de alimentare.

Desi refuzul copilului de a-si diversifica dieta se poate manifesta si sub varsta de 24 luni, medicii si psihologii sustin ca este normal in aceasta etapa de dezvoltare si reprezinta incercarea copilului de a-si manifesta  independenta.

In perioada prescolara apetitul lor poate fi mai scazut, procesul de crestere somatica a copiilor inregistrand o aparenta incetinire. Este varsta la care descopera lumea inconjuratoare, datorita curiozitatii care trebuie satisfacut, alimentatia ajunge pe locul secund.

In aceasta perioada copilul inlocuieste cu bucurie alimentatia cu lichidele, care se inghit rapid, fara prea mare efort si nici nu il impiedica sa continue jocul. Nevoia de "a hrani corespunzator copilul" apartine parintilor. Ei sunt cei care apreciaza ce, cat si cand trebuie sa manance copilul.

Sunt parinti care tin cont de recomandarile medicului si sunt atenti la nevoile si preferintele copilului.

In cazul in care copilul incepe sa refuze consumul unor alimente diversificate si doreste sa isi centreze regimul pe un singur tip de mancare, specialistii recomanda parintilor sa continue sa i-l ofere copilului (atat timp cat este hranitor), insa pot incerca sa-i adauge acestuia si alte produse. Aceasta este o metoda menita sa determine copilul ca in timp, sa consume si alte alimente si, astfel sa adopte o alimentatie sanatoasa si corecta atat ca principii nutritive cat si cantitativ.

Copiii cu disabilitati, multi dintre ei, vor avea dificultati si la acest capitol. La unii dintre ei se pot constata tulburari ale cresterii ponderale neorganice. Printre factorii ce pot conduce la subnutritie se numara: tulburarea relatiei mama-copil, aport insuficient de alimente,deprivare emotionala, neglijarea copilului.

Adesea mediul de viata are un efect deprivant social. In multe cazuri, unde exista un copil cu disabilitati, membrii familiei se separa, mama si copilul se indeparteaza de restul si incep sa apara noi dificultati. Insingurarea mamei este urmata deseori de depresie si copilul primeste mai putina atentie, mai putina afectiune.

Chiar si atunci cand nu sunt dificultati materiale, copilul, prin comportamentul neobisnuit (letargic, deosebit de activ) contribuie la intarirea si prelungirea comportamentului alimentar restrictiv ca varietate si cantitate. Starea de malnutritie este pusa in relatie directa cu deficitul mintal si motor prin deprivarea sistemului nervos de hranirea cu principii de baza -glucoza, fructoza.

In cazul copiilor malnutriti se poate constata mai tarziu ca prezinta intelect liminar sau deficienta mintala usoara. Dezvoltarea limbajului, a abilitatilor de citit si inteligenta verbala pot fi de asemeni tulburate in diferite grade in functie de carentele alimentare si afective din primii ani de viata.