Mărturisiri

Ador marea și poate din acest motiv   am reusit să trec cu bine prin multele încercări ale vieții. Am fost pe val, am fost sub val. De fiecare dată eram atentă la respirație. Mult mai tarziu aveam să aflu despre benficiile respirației în reducerea atacului de panică ori/și a stresului.

Am învățat să modelez dinți, am învățat să modelez destine umane.

Am modelat și șlefuit dinți; am reconstruit integritatea funcțională a arcadelor dentare.

Azi modelez destine umane, corectez comportamente, reintegrez social ori profesional persoane care și-au pierdut unele abilități.

Mama m-a vrut perfectă și m-am ales cu o "minunată" rană de respingere. Mult timp am revăzut-o pe fetița,   ce am fost, plângând îngrijorată pentru că mama nu o va iubi dacă nu e bună.

 " Nu sunt destul de bună" a devenit refrenul vieții mele și sursa multor frici și  eșecuri.

 Nimeni nu este perfect, iar viața este o școală care ne obligă să creștem și să învățăm să fim, să facem, să avem.

Cum creștem? Acceptând lecțiile și experiențele de viață.

Cum învățăm? Participând, observând, exersând.

Viața este presarată cu multe clipe de bucurie, din acest motiv vă rog să nu vă atașați de o bucurie pentru că atașându-vă tăiați aripile vieții.

Printre clipele de bucurie se strecoară și clipe de tristețe, boală ori doliu; sunt situații inerente ce le puteți traversa mai ușor fiind sprijiniți și ascultați de un specialist. 

Respingem și ne simțim respinși atunci când ne este frică de o pierdere.

Frica de a pierde iubitul/iubita apare la persoanele care în copilărie s-au simțit respinse sau neacceptate neconditionat de părintele de același sex.

Acceptarea conditionată a copilului se traduce prin răni de respingere ori răni de abandon.

Rana de abandon este trăită în relație cu părintele de sex opus.

Viața ne dă o șansă aducând față în față colegi ori parteneri de cuplu cu aceleași răni ca și noi.

 De ce spun că este o șansă? Pentru că ne ajută să vedem și să devenim conștienți de ceea ce se petrece cu noi. Conștientizarea este șansa noastră de vindecare.

-" Eu nu știu dacă el vrea să rămână cu mine așa că mai bine ne oprim aici".

-" Dar tu vrei să rămâi cu el?"

-" Dacă el nu-mi spune că e sigur 100% că vrea să fie cu mine, atunci nu-l vreau. Ne oprim."

Am văzut în exemplul de mai sus cum se manifestă respingerea, care evidențiază  tendințele autodistructive, anularea sentimentelor pentru partener și de sine, non-acceptarea, nesiguranța. O persoană cu rană de respingere se așează în calea propriului destin.

Tendinta persoanelor cu rana de respingere este să împingă lucrurile până la marginea prăpastiei. Odată rămași singuri se izolează în casă, pândesc de după perdea , nu răspund la telefon 2-3 zile. Apoi se ascund o vreme în muncă după care cu mai putin sau mai mult elan iși încearcă iar norocul.

Unii oameni retrăiesc aceleași experiențe de mai multe ori pentru că nu vor să accepte și să învețe din retrăirea acelorași frustrări în relații diferite. Schimbarea partenerei/partenerului nu e de vreun folos dacă nu schimbi nimic în tine.

Să accepți o anume experiență nu înseamnă că e preferata ta ci o cale de a învăța compasiunea, bunăvoința, respectul de sine și pentru celălalt.

Un tată, ii povestea fiului de 10 ani :

"Intr-un an, de Crăciun, am primit multe jucării, cred că aveam vreo 10 ani ca tine acum, și am cerut voie mamei să chem câțiva copii la mine să ne jucăm."

-" Au venit cu jucăriile lor?" l-a întrerupt băiatul.

-" Nu, ei nu aveau jucării, erau copii săraci. Când aveam eu varsta ta putini copii aveau jucării."

-"Dar eu nu vreau să dau jucăriile mele copiilor. Nu-mi place asta." a intervenit copilul.

-"Te cred, mie însă nu-mi plăcea să mă joc singur. Am ales între a mă juca singur cu jucăriile sau a mă bucura de compania prietenilor de joacă invitându-i să ne jucăm cu jucăriile mele."

Copilul și-a privit tatăl, a adunat la piept toate jucăriile și a plecat, trist, să se joace singur în camera lui.

Băiatul are tulburare pervazivă de dezvoltare, iar pentru tată a fost greu de acceptat.

Când nu te simți acceptat respingi.
Te întreb acum cum vezi și cum înțelegi frica ta de a fi părăsit(ă) sau frica de a fi respins(ă) la un interviu? Ce îți spui în gând? Acuzi pe cineva de ceva? Constientizezi că procedezi asemeni persoanei pe care o judeci/o acuzi?
Răspunsul e simplu:  el/ea e ca tine sau tu esti ca el/ea. Mai greu este să vezi asta, să accepți, să integrezi și să vindeci.

Șansa de vindecare există, altfel nu am fi vorbit acum despre vindecare, dar mai important decât vindecarea este acceptarea și iubirea necondiționată a copiilor noștri.
Indemn cititorii mei să-și iubească și să-și accepte copiii necondiționat. Indemn cititorii mei să transmită acest mesaj cuplurilor ce se pregătesc să devină părinți.
In viață doar părinții ne pot iubi și accepta necondiționat. Iubirea și acceptarea necondiționată a copilului indiferent de sex, abilități ori performanțe îl ferește pe copil de rana de respingere și îl învață să se iubească pe sine, se să accepte așa cum e.
Când nu te simți acceptat ești nesigur. Când ești nesigur îți agasezi iubita așteptând confirmări repetate că te iubește numai pe tine, că va ramâne cu tine. Si oricâte asigurări ai primi tot o vei întreba a mia oară "tu chiar mă iubești? nu ai să mă părăsești? sigur mă iubești așa cu toate defectele mele?" Evident ambele sexe se confruntă cu probleme de gen, din păcate.

Părinți și viitori părinți, iubiți-vă și acceptați-vă neconditionat copiii. Este darul cel mai de preț pe care il puteți oferi copilului vostru. Este temelia pe care își va construi viața.
Viața trăită în iubire, încredere și acceptare este o viață sănătoasă, liberă de frici (sursa multor boli fizice și psiho-somatice și eșecuri).

Mulți ar spune că  succesul  în viață ține de șansă, însă pentru a profita de șansă ai nevoie de încredere în tine. Aici multi dintre cititori își vor aminti de momentele de ezitare( nu știu dacă voi face față, poate alții sunt mai buni, nu știu sigur dacă asta vreau să fac, etc).

Sunteti de acord cu mine când spun că iubirea necondiționată și acceptarea necondiționată a copilului sunt darurile cele mai de preț ce ni  le pot oferi părinții?

Radiografia propriei imagini

Urmaresc comentariile postate la diverse articole despre prestatia profesionala/actiunile private/declaratiile publice ale unor oameni politici,  vedete autohtone din lumea show biz ori din sport  si nu pot sa nu observ cata frustrare exista in cei care comenteaza.

Partea buna este ca au gasit o modalitate prin care sa o exprime. La polul opus se constata practica  nociva si contraproductiva devenita obisnuinta: aruncatul cu pietre/jigniri/insulte in oameni pe care nu ii cunosc, nu vor sta niciodata cu ei la masa, cel mult se vor intersecta pe sosea, intr-un mall, ori se vor privi pentru o clipa la un semafor.

Oameni care prin forta imprejurarilor au ajuns pe sticla, cu cat sunt mai mediatizati cu atat primesc mai multe injuraturi din partea frustratilor.

Unii citesc un articol, neinspirat, despre o persoana intens mediatizata, si se  grabesc sa posteze cateva injuraturi la adresa persoanei ; ele suna cam asa:

"cine mama dreak se crede si bou asta?"

"sa-l ia dracu pe el si pe grasana de nevasta-sa"

"cine mama dracu a adus-o pe proasta asta la televiziune?"

De cele mai multe ori frustratul confunda un comportament/o actiune sub asteptarile sale cu persoana de la care avea alte asteptari si se grabeste sa-l eticheteze "idiotul asta trebuie dat afara"; "e un imbecil"; "e o vaca"; "e o tuta".

De unde vin frustrarile?

Din tot ce inseamna nemultumire de sine

Din toate visele  neatinse pana azi.

Din abandonul de sine.

Din nepriceperea ca ceea ce nu-mi place la celalalt exista in mine si refuz sa accept asta.
Desigur ca in cele mai multe situatii poate fi constructiva critica unui anume comportament care frizeaza bunul simt, dar asta nu da nimanui dreptul sa judece si sa eticheteze persoana.
Este simplu sa stai in fata televizorului si sa-l injuri pe antrenor pentru cum isi conduce echipa, dar cati dintre cei care injura si insulta persoana antrenorului au fost vreodata acolo, la nivelul lui si in situatia lui.
Este simplu sa vanezi greselile unui moderator de emisiune cand acesta e incepator in ale meseriei, dar asta nu iti da dreptul sa-l etichetezi ca fiind idiot.
Oare cati dintre cei care se grabesc " sa arunce cu piatra" au fost vreodata antrenori/spotivi de renume ori moderatori de emisiuni radio-tv?
Pentru cei care se grabesc sa arunce cu vorbe rautacioase sugerez sa mearga la oglinda si sa se priveasca in ochi punandu-si intrebari de genul:
Ce valori personale ma determina sa spun despre x ca este o vaca gasa ori ca y este un imbecil?
Am cu adevarat o scara a valorilor?
Sta x (vaca grasa) sau y(imbecilul) in calea destinului meu?
Voi fi mai implinit daca ii improsc cu noroi pe toti care au indraznit sa fie diferiti de mine?
Este corect/fals atunci cand afirm ca am intarziat la serviciu pentru ca mi-a stat in cale o baba nenorocita ce plecase de acasa sa nu o gaseasca moartea?

Indiferent ce varsta ai azi, e valabil doar pentru azi.

Indiferent cat de spontani, isteti, inteligenti, frumosi va vedeti cautati adevarul in proprii ochi si in propria inima; numai asa veti obtine radiografia propriei imagini.
De ce radiografie pentru ca o radiografie arata mai mult decat o imagine inflamata de orgolii si false credinte.
O radiografie va arata unde aveti rani, unde si cand  ati faultat si v-ati iluzionat ca "arbitrul nu a fost pe faza".
O radiografie va arata tot ce ati inchis in voi din frica de a va exprima pe voi, din non-acceptare, din nepricepere, din lipsa de respect de sine, din neiubire de sine.

Barbatii

Barbatii….

Fiecare barbat este copilul unei femei .

 Unii barbati au parte de o bunica sau doua, uneori chiar trei. Nu toti barbatii, in copilarie, au bone, dar pe masura ce cresc  au cu siguranta invatatoare, profesoare; unii mai norocosi  au iubite, sotii, amante, altii au si soacre.

Fiecare femeie din viata unui barbat incearca sa-l modeleze asa cum ii convine ei sau cum crede ca va fi spre binele lui.

Gratie site-ului topexperti.ro intru in contact cu multe adolescente care imi semnaleaza suferintele pricinuite de comportamentul tinerilor cu care ele sunt in relatie.

Fiecare tanara vrea atentie, fiecare tanara vrea sa fie iubita si de cele mai multe ori tanara vrea ca iubitul sa faca fata cu brio tirului anturajului ei.

 Ce mai vrea o tanara? Vrea ca el, iubitul ei,  sa fie pe placul tuturor, adica sa-l placa prietenii, sa-l placa parintii, sa-l accepte toata lumea.

Se pune intrebarea, legitima de altfel, exista pe lumea asta vreun barbat care sa fie de accord cu cerinta de a face pe plac oricui ?

Cu siguranta nu.

Mama lui l-a crescut si educat asa cum i-a placut ei si cum s-a priceput. Prezenta sau absenta mamei in viata lui se va regasi in modul in care va manifesta incredere si  afectiune, in modul in care va putea sa ofere suport emotional, sprijin, ocrotire.

Bunica l-a crescut si educat cum i-a placut ei si cum s-a priceput.

Educatoarea, care de obicei se raporteaza la copiii de la gradinita ca si cum ar fi ai ei, situatie complet eronata, l-a educat asa cum a considerat ea.

Profesoara se straduie sa-i impuna valori, uneori propriile valori. Sunt oare valorile unei femei identice cu valorile unui barbat?

Aici probabil ca ar fi necesara o discutie mai ampla cu reprezentanti ai ambelor grupe.

Cred ca este suficient pentru a ilustra si intelege ca femeia este in mare masura responsabila de comportamentul barbatului.

Cine il pregateste pentru intalnirea cu norma, cu societatea?

 In primii ani de viata familia, care la nivel micro reprezinta societatea; apoi se adauga scoala cu tot ce inseamna ea si prietenii.

Un tanar a carui vulnerabilitate emotionala nu a fost validata de adulti (in special de tata) risca sa fie mai retras.

Nu va puteti supara pe el ca este asa, iar prietena, sotia, iubita se poate bucura ca are alaturi un barbat foarte sensibil, numai daca  il intelege.

In cazul in care ea va cere, va avea asteptari conditionandu-l… in acest caz relatia va fi un esec si o sursa de suferinta pentru el, dar si pentru ea.

Pentru fiecare femeie, adolescenta sau matura, educati barbatul pentru cine ar putea el sa devina, nu pentru a va satisface voua nevoia de iubire. Invatati-l sa faca alegeri si ca are acest drept; altminteri il veti forta sa aleaga si asta este cu totul altceva.

Invatati sa auziti ceea ce va spune El si incetati sa auziti ceea ce va doriti voi. Exemple:

“ Sunt intr-o relatie si sunt momente cand ma simt atras si de alte femei. Nu pot spune ca sunt pregatit sa ma despart de iubita mea ori ca intentionez asta. Ma simt atras de tine, imi place sa discutam si sunt dispus sa petrec timp cu tine”- spune el.

“ Este atras de mine, ce dragut! Si mie imi place de el si chiar vroiam sa-mi fac un iubit, iar daca raman gravida va trebui sa-si asume responsabilitatea” gandeste ea si ii arata ca accepta ceea ce spune el, ca ii respecta relatia si ca tot ce vrea este sa fie prieteni.

Femeile isi doresc o familie, au crescut cu aceasta norma.

Femeile isi doresc sa fie iubite si vor dovezi.

Femeile vor sa fie ascultate si intelese.

Femeile vor sa fie rasfatate.

Cine sa le indeplineasca dorintele, Barbatul nascut, crescut si educat de ele?

Probabil atunci cand femeile vor inceta sa priveasca barbatul ca pe sursa bucuriei, fericirii, stabilitatii si implinirii lor.

Femeile vor fi fericite, implinite si in echilibru atunci cand vor inceta sa caute  implinirea prin copil, prin sot, prin iubit.

Pana atunci femeile au de invatat cum sa creasca si sa educe un baietel pentru a deveni barbatul , care sa stie sa iubeasca o femeie, sa-i acorde timp si sa doreasca sa faca diverse lucruri impreuna cu ea, care sa stie sa asculte si sa incerce sa inteleaga o femeie.
Dar pana atunci este posibil ca si femeile sa inteleaga ca a conditiona fericirea si implinirea de cineva  este un esec.
Fiecare se implineste prin el insusi.

Iubeste-ma, am nevoie de tine

Deseori cand spuneti Te iubesc , inconstient spuneti Am nevoie de iubirea ta. Si pentru a va satisface aceasta nevoie alegeti sa fiti infirmiera, vindecator spiritual, medic, profesor, parinte, bunic, etc., orice meserie care garanteaza revarsarea de multumire, ecouri de iubire.

Veti spune “este normal sa vrei sa fii iubit, apreciat, recunoscut” .

Este corect, dar nevoia excesiva de iubire complica viata si dramatizeza iubirea.

Cand apare aceasta foame de iubire?

Nevoia de iubire apare odata cu venirea pe lume a copilului si creste odata cu el, in cazul in care parintii nu au stiut sa ofere o iubire adevarata- adica incredere, suport emotional, afectiune, sprijin, ocrotire. Asa se dezvolta “mare lipsa” si tot asa incepe cautarea implinirii “marelui vis de iubire”.

Excesul intareste natura infantila a nevoii, ea devine absoluta si exclusiva. Nevoia va produce un sentiment de nesiguranta; traiti cu teama de a fi abandonat(a) si asta va face anxios(a), susceptil(a), tensionat(a).

Nevoia de iubire poate duce la dependenta de celalalt si veti face orice pentru a fi iubit..chiar veti iubi, dar aici va pacaliti cand credeti ca iubiti sincer si generos, in realitate iubiti pentru a primi iubirea inapoi; cu alte cuvinte confundati iubirea cu nevoia de iubire.

Pare ca s-a intrerupt brusc?

Am o veste buna : 

Poti afla continuarea participand la o sesiune de grup ce se va desfasura lunar, in prima duminica intre orele 10-13.
Luna lui martisor face exceptie si ne intalnim duminica 31 martie la 10 fix.

Locuri limitate.

Tema va fi dezbatuta in sesiune de grup de 6 persoane . 

Locatia Str Dna Ghica nr 32b, Bucuresti

Inscrieri la telefon 0746181199

Contract parinte -copil

Iata un exemplu de responsabilizare a propriului copil.
Redau mai jos un contract  încheiat  între o mamă si fiul ei de 13 ani, care a primit cadou , de la părinţi, un iPhone.
 Articolul reproduce integral un mesaj primit pe mail. Am decis sa-l public pentru relavanta continutului.

 Înainte de a oferi fiului darul, mama i-a propus semnarea unui contract cu 18 puncte, menite să îl facă un utilizator responsabil. Nu cu firma de telefonie mobilă, ci cu propria mamă. Iată termenii şi condiţiile acestui contract:
1.   Este telefonul meu. Eu l-am cumpărat, eu l-am plătit. Ţi-l împrumut doar.
2.   Voi şti întotdeauna parola lui.
3.   Dacă sună, răspunzi. Saluţi şi vorbeşti politicos. Niciodată nu refuzi sau ignori un apel atunci când pe ecran scrie “mama” sau “tata”. Niciodată.
4.   Dai telefonul unuia dintre părinţi seara, la ora de culcare. Va sta închis până dimineaţă, când te trezeşti.
5.   Nu iei telefonul la şcoală! Discută în mod direct cu cei cărora le scrii SMS.
6.   Dacă va cădea în WC, se va sparge sau va dispărea ca prin minune, tu vei plăti înlocuirea sau repararea lui. Tunde peluza, supraveghează fraţii mai mici şi economiseşte bani pentru a fi pregătit.
7.   Nu folosi telefonul pentru a minţi, a prosti, a păcăli pe cineva! Nu te implica în conversaţii care pot răni pe cei din jur.
8.  Nu spui şi nu scrii în SMS sau în email ceva ce nu ai putea spune într-o conversaţie faţă în faţă.
9.  Nu spui şi nu scrii în SMS sau în email ceva ce nu ai putea spune într-o conversaţie la care să fie de faţă şi părinţii celuilalt. Cenzurează-te!
10. Fără pornografie! Cauţi pe internet numai informaţii pe care le-ai putea discuta deschis cu mine. Dacă ai o întrebare, în legătură cu absolut orice, întreabă pe cineva, de preferat, pe mine sau pe tatăl tău.
11.  Îl închizi sau îl dai pe silence atunci când eşti într-un restaurant sau la cinema ori când vorbeşti cu o persoană. Nu eşti un băiat nepoliticos şi nu trebuie să laşi telefonul să schimbe acest fapt.
12.  Nu trimiţi sau primeşti fotografii cu zone intime, ale tale sau ale altei persoane. Nu râde!  Într-o zi vei fi tentat să faci asta, în ciuda inteligenţei tale. Este riscant şi îţi poate distruge viaţa de adolescent/student/adult. Mediul virtual este mai mare şi mai puternic decât tine. Nu poţi face să dispară apoi nimic de acolo. Inclusiv o proastă reputaţie.
13. Nu face un milliard de poze şi filmuleţe. Nu este nevoie să documentezi totul. Trăieşte în mod real experienţele şi ţi le vei aminti toată viaţa.
14.   Nu te teme să-ţi laşi telefonul acasă uneori. Nu este viu şi nici o extensie a corpului tău. Învaţă să te descurci şi fără el.
15.   Descarcă muzică nouă sau clasică sau diferită de cea pe care o ascultă încă un milion de adolescenţi în acel moment. Generaţia ta are acces la muzică într-un mod cu totul deosebit de tot ce a fost vreodată până acum. Profită! Extinde-ţi orizonturile!
16. Joacă un joc de logică din când în când.
17.  Priveşte în sus! Vezi ce se întâmplă în jurul tău! Ascultă păsările! Plimbă-te! Vorbeşte în mod direct cu un necunoscut!  Miră-te, fără a căuta pe Google!
18.  Nu vei respecta regulile. Îţi voi lua telefonul. Vom sta şi vom discuta pe îndelete despre asta. Vom încerca din nou. Şi tu, şi eu, amândoi învăţăm continuu. Sunt mereu de partea ta şi suntem amândoi implicaţi în acest contract.
Specialiştii americani spun că astfel de reguli ar trebui discutate cu fiecare copil sau adolescent care utilizează un smartphone. Dacă nu o fac, părinţii sunt la fel de iresponsabili ca şi copiii lor.
Sunt curioasă ce părere ai despre aceste reguli.
 Ce reguli ai impus copilului tău în legătură cu telefonul pe care îl foloseşte?
 Are voie să îl folosească la şcoală?
Ai acces la informaţiile din telefonul lui?

Despre schimbare

Va propun un film minunat despre schimbare. Il puteti urmari pe youtube accesand acest link : http://www.youtube.com/watch?v=LMWfnVId5Bk

Eu l-am vizionat de cel putin 7 ori si  cred ca si voi veti fi bucurosi sa descoperiti cata liniste si cate informatii va aduce.

Ce simte sufletul tau cand esti la dieta?

In primele zile ar putea simti elan sau frustrare.

Cand esti frustrata o strategie salutara ar fi sa privesti aceasta etapa concentrandu-te pe atingerea obiectivului tau, asemeni unui sportiv de performanta. O gimnasta care aspira la o medalie se va antrena zilnic, va consuma  anumite alimente care sa o hraneasca si sa-i permita antrenamentele. Si tu ai ales sa cantaresti  x kilograme, iar medalia ta va fi Silueta la care aspiri.

Presupunand  ca ai ales o dieta echilibrata si in functie de cat arzi, prin activitatile zilnice, rezultatele vor aparea relativ repede. Cand efectele se vad rapid, elanul va fi partenerul tau.

Totusi kilogramele se pierd mai repede in primele zile si mai greu dupa prima saptamana. Cum te simti atunci? Cum crezi ca reactionezi?

A.                  Intri in panica si

-                     suni dieteticianul

-          suni psihologul

-                     te sfatuiesti cu o prietena care tine aceeasi dieta

B.                 Renunti la dieta .

Este ok sa-l suni pe dietetician  pentru ca asta inseamna ca ai apelat deja la un profesionist.

Este ok sa-l suni pe psiholog, te va ajuta sa depasesti momentele de panica si te va sustine in demersul tau.

Este imbucurator sa te sfatuiesti cu prietena, care tine aceeasi dieta ,    este o dovada ca ai un aliat  si  va incurajati reciproc .

Sa renunti la dieta este gresit si foarte dureros pentru ca de fapt renunti la tine ; peste ceva vreme o vei lua de la inceput si iti va fi mai greu.   Cu siguranta ai mai renuntat si la alte actiuni care necesitau perseverenta si efort sustinut. Amintirea esecului in cazul tau ramane vie si se cuantifica. Sigur ca exista remedii pentru iesirea din tiparul mental-comportamental repetitiv. Poate ca ai aflat deja despre efectele psihologiei pozitive  si despre afirmatii. Poate ca ai aflat despre psihologia cognitiv –comportamentala si cum te-ar putea ajuta.  

Afirmatia e de dorit  sa fie pozitiva, afirmativa , scurta( cat se poate)..

Iata cateva exemple:

Ma eliberez cu bucurie de tiparul    mental repetitiv  care se opune schimbarii mele.

Am incredere deplina in aceasta dieta si in mine.   Stiu ca pot !

Imi controlez intotdeauna propriile ganduri .

Poti face aceste afirmatii in fata oglinzii fiind atent(a) la ce iti spune corpul tau. Simti undeva contractii, neincredere ? Repeta pana cand contractiile vor disparea. Apoi priveste-te din nou in oglinda si intreaba-ti sufletul : „Cum te simti acum?  „.

Vezi ce mesaj primesti. S-ar putea sa te surprinzi ca fata iti este surazatoare si plina de incurajare.Asta inseamna ca ti-ai facut o mare bucurie tie si sufletului tau. Iata o cale de a ne bucura inima fara a ne indopa cu  mancare , fara a ne sabota dieta , fara a renunta la noi.

Sa-ti bucuri inima fara sa renunti la tine inseamna sa te cunosti.

Cunoasterea de sine nu este un act de inchidere in sine  ci o permenaneta imbogatire si o constientizare a cine suntem cu adevarat , nu doar cine credem ca suntem. 

Intelegandu-i pe altii, ne cunoastem pe noi insine .

Pentru a-i intelege pe ceilalti este necesar sa-i cunoastem si pentru a-i cunoaste este nevoie sa comunicam unii cu altii.  

 Pe aceste considerente se bazeaza si comunicarea ce ti-o propun: un dialog intre oameni care simt si traiesc diferit acelasi demers al redobandirii echilibrului ponderal prin dieta, miscare, cunoasterea organismului si a nevoilor energetice. Ai acum posibilitatea sa spui cum traiesti si cum depasesti fiecare etapa. Ai de asemeni oportunitatea sa fii sustinut(a) sau sa incurajezi la randul tau pe cei care se dau batuti.

Ti se pare atractiv sa comunici cu cei similari tie?

-                     uneori ma ajuta sa stiu ca exista oameni care imi inteleg calvarul

-                     ma bucur sa aflu ca exista o asemenea  oportunitate

-                     deloc, cand vad oameni grasi parca ma vad pe mine

Eu sunt gata sa te ajut. Tu alegi.