Ajutooor, copilul nostru mananca numai Danone si Actimel !!!

Multi parinti vorbesc despre cat de pasionati sunt micutii lor de publicitatea Tv, cum stau cuminti si li se lumineaza fata cand vad reclame.

Alti parinti povestesc ca pentru a-l determina pe copil sa manance il aseaza in fata televizorului , aleg un program de desene sau publicitate , si asa reusesc sa-l hraneasca.

Dragi parinti , procedand astfel , dumneavoastra singuri ati dezvoltat preferinta pentru danone si actimel. Fiecare reclama actioneaza subliminal influientandu-ne alegerile si preferintele . Publicitatea atat de intensa la aceste produse are ca scop consumul lor. Mediatizarea ne face sa uitam sa mai citim cat sunt de sanatoase . Un produs bine promovat se va vinde indiferent de calitate.

Nu in fata televizorului pornit trebuie sa manance copilul dumneavoastra, ci la masa, asezat pe scaun sau in scaunul special . E de dorit ca , atunci cand este posibil , sa fie asezat la masa cu familia reunita in jurul mesei, iar adultii sa isi manifeste aprecierea pentru aroma mancarii, aspect si gust, dar si pentru calitatile nutritive . Laudati mancarea si faceti dumnevoastra propria reclama . Nu fortati copilul, nu-l certati si nu va pierdeti cumpatul. Nu va lamentati ca mananca prea incet sau prea putin .

Daca este cineva in preajma dumneavoastra cand hraniti copilul, nu va plangeti ca nu mananca, ex: uite ia doua linguri si apoi gata! sau : vezi ?ce ti-am spus ca nu o sa manance, eu stiam dar tu nu vrei sa crezi ce spun eu.

Fiti creativi si veti depasi etapa Actimel, renuntati la reclamele Tv, laudati mancarea ce o oferiti copilului cu perseverenta asidua.

Cand copilul este mai maricel puteti pregati impreuna gustari, salate si odata ce va fi implicat atitudinea fata de o masa diversificata se va schimba. Ii puteti explica rostul legumelor sau al fructelor colorate, cat de frumoase si vii pot fi atunci cand punem o felie de rosie peste tartina cu branza, sau cum putem face ochisori din masline oului fiert.

Succes si va rog sa-mi scrieti si mie ce rezultate ati obtinut , ce metode ati folosit

Greva foamei a fost inventata de copii

Prima forma de greva - greva foamei - au inventat-o copiii.

Refuzul copilului de a manca poate fi considerat in unele cazuri forma de santaj emotional practicata de copil. Acestei forme de protest parintii ii cedeaza rapid. Astfel, copilul primeste libertatea de a alege ce doreste (alt aliment, o jucarie, o promisiune, amanarea mesei).

Trecerea de la alimentele lichide la semisolide si solide se realizeaza in multe cazuri cu dificultate. Copilul poate prelungi perioada de alimentare cu alimente semisolide. In multe cazuri configuratia anatomica a gurii, insuficienta dezvoltare a musculaturii implicate in actul masticatiei pot pot amana introducerea alimentelor solide sau respingerea acestora de catre copil.

Copiii care pana la varsta de 1 an nu au primit alimente care sa necesite rosul nu vor mai accepta astfel de alimente decat cu dificultate.

Rosul alimentelor solide are rolul de a fortifica muschii limbii, de a modela miscarile si amplitudinea miscarilor. Muscatul si rosul alimentelor se realizeaza cu incisivii ce apar intre 6 si 10 luni, iar triturarea (sfaramarea, macinarea) alimentelor se realizeaza pe molari, care apar intre 12-15 luni (molarul 1) si 24-36 luni (molarul 2).

Trecerea la alimentatia diversificata modifica si relatia mama-copil. Este o etapa de dezvoltare, fiind marcata de modificarea pozitiei copilului in timpul alimentarii cat si a dorintei de autoalimentare; copilul va incerca sa bage mana in castronelul cu mancare, sa apuce lingurita, etc.

Introducerea de noi alimente poate avea succes daca mama este rabdatoare, calma si binevoitoare. Expresia faciala, tonul si atitudinea mamei sunt hotaratoare, deorece copilul are nevoie de incurajare in aceasta etapa de incercare de gusturi, mirosuri si consistente cu care nu este obisnuit.

La copii cu varste intre 2 si 6 ani apare frecvent refuzul de a incerca alimente noi si se manifesta prin refuzul efectiv al copilului de a-si diversifica dieta. Astfel, va consuma acelasi tip de alimente la fiecare masa, putand ajunge sa refuze chiar si produse care anterior ii placeau. Alta manifestare ce poate alarma parintii o constituie refuzul complet de alimentare.

Desi refuzul copilului de a-si diversifica dieta se poate manifesta si sub varsta de 24 luni, medicii si psihologii sustin ca este normal in aceasta etapa de dezvoltare si reprezinta incercarea copilului de a-si manifesta  independenta.

In perioada prescolara apetitul lor poate fi mai scazut, procesul de crestere somatica a copiilor inregistrand o aparenta incetinire. Este varsta la care descopera lumea inconjuratoare, datorita curiozitatii care trebuie satisfacut, alimentatia ajunge pe locul secund.

In aceasta perioada copilul inlocuieste cu bucurie alimentatia cu lichidele, care se inghit rapid, fara prea mare efort si nici nu il impiedica sa continue jocul. Nevoia de "a hrani corespunzator copilul" apartine parintilor. Ei sunt cei care apreciaza ce, cat si cand trebuie sa manance copilul.

Sunt parinti care tin cont de recomandarile medicului si sunt atenti la nevoile si preferintele copilului.

In cazul in care copilul incepe sa refuze consumul unor alimente diversificate si doreste sa isi centreze regimul pe un singur tip de mancare, specialistii recomanda parintilor sa continue sa i-l ofere copilului (atat timp cat este hranitor), insa pot incerca sa-i adauge acestuia si alte produse. Aceasta este o metoda menita sa determine copilul ca in timp, sa consume si alte alimente si, astfel sa adopte o alimentatie sanatoasa si corecta atat ca principii nutritive cat si cantitativ.

Copiii cu disabilitati, multi dintre ei, vor avea dificultati si la acest capitol. La unii dintre ei se pot constata tulburari ale cresterii ponderale neorganice. Printre factorii ce pot conduce la subnutritie se numara: tulburarea relatiei mama-copil, aport insuficient de alimente,deprivare emotionala, neglijarea copilului.

Adesea mediul de viata are un efect deprivant social. In multe cazuri, unde exista un copil cu disabilitati, membrii familiei se separa, mama si copilul se indeparteaza de restul si incep sa apara noi dificultati. Insingurarea mamei este urmata deseori de depresie si copilul primeste mai putina atentie, mai putina afectiune.

Chiar si atunci cand nu sunt dificultati materiale, copilul, prin comportamentul neobisnuit (letargic, deosebit de activ) contribuie la intarirea si prelungirea comportamentului alimentar restrictiv ca varietate si cantitate. Starea de malnutritie este pusa in relatie directa cu deficitul mintal si motor prin deprivarea sistemului nervos de hranirea cu principii de baza -glucoza, fructoza.

In cazul copiilor malnutriti se poate constata mai tarziu ca prezinta intelect liminar sau deficienta mintala usoara. Dezvoltarea limbajului, a abilitatilor de citit si inteligenta verbala pot fi de asemeni tulburate in diferite grade in functie de carentele alimentare si afective din primii ani de viata.

Aspecte ale consilierii familiei copilului cu autism

“De multe ori pentru a ajuta copilul e necesar sa fie ajutati parintii“ este o afirmatie pe care am auzit-o la un curs de consiliere a familiei si cuplului cand a fost prezentata familia disfunctionala si efectele acesteia asupra comportamentului copiilor.
Am preluat aceasta idee si de atunci am inceput sa abordez relatia cu copiii diagnosticati cu autism si familia lor din aceasta perspectiva.

De ce au nevoie de consiliere parintii unui copil cu autism?
1. Este bine ca acestia sa afle, sa cunoasca, sa inteleaga ce este autismul. Fara cunoastere, nu poate avea loc intelegerea; fara intelegere nu se poate accepta diagnosticul.
Acceptarea diagnosticului, de catre parinti, este factorul major in tratarea si sprijinirea copilului cu autism, in acelasi timp permitandu-le parintilor o mai buna adaptare si functionare psiho-sociala.
Neacceptarea diagnosticului franeaza, poate chiar blocheaza, posibilitatile copilului de evolutie si de cele mai multe ori izoleaza familia.
2. Este de dorit ca parintii si membrii familiei sa fie implicati - participanti activi - in toate aspectele evaluarii si educarii copilului, pe masura intereselor, resurselor, abilitatilor si disponibilitatii lor.
3. Scopul consilierii nu este ”tratamentul“ disfunctiei familiale, ci sprijinirea familiei pentru a-si controla propria viata. Consilierea familiei are ca scop scaderea riscului violentei intrafamiliale din partea parintilor confruntati cu gravele dificultati comportamentale ale copilului, ca si riscul de abuz- maltratare-abandon-institutionalizare, familia nefiind pregatita in a-si asuma copilul.

Caracteristicile familiei sunt relevante pentru preventia secundara a dizabilitatilor ce survin ca urmare a tulburarii autiste. Parintele informat, constientizat asupra modului in care trebuie sa observe semnalele copilului, va avea rabdarea si motivatia necesara sa continue programul in care este inclus copilul (acasa/ in centru de terapie) chiar si atunci cand progresele nu sunt evidente.
Acceptarea diagnosticului copilului in multe cazuri se produce cu dificultate, solicitand multe intalniri si discutii cu familia pana cand acestia incep sa coopereze, sa-si organizeze timpul eficient, atat pentru nevoile proprii, cat si pentru cele ale copilului. Creste astfel posibilitatea ca parintele sa aiba un program degrevat de dificultatile de management ale unui copil cu tulburari din spectrul autist, functionalitatea sociala si comunitara fiind simtitor ameliorata.
Observand comportamentul agresiv (auto si heteroagresiv) in relatia cu parintii/cu alte persoane de referinta, am constatat ca acesta se poate manifesta, in anumite cazuri cu mai mare intensitate fata de unul si mereu acelasi parinte / persoana din mediu, situatie ce m-a obligat sa analizez mai bine si atent aspectele. Tocmai de aceea am adaugat, muncii mele de psiholog si consilier de familie, informatiile furnizate de etologie si etologia umana care, ca discipline stiintifice, studiaza dimensiunea bio-psihica a agresivitatii umane si incearca sa explice dintr-o perspectiva noua in special aspectele distructive ale agresivitatii. Comportamentul (potrivit Dictionarului de Psihologie Larousse 2000) reprezinta “conduita unui subiect luat in considerare intr-un anumit mediu si intr-o unitate de timp data.” Creierul reptilian, vizeaza comportamentul non-verbal si comanda agresivitatea ca raspuns la agresivitatea din mediu. Punand in relatie functia arhaica a creierului reptilian cu comportamentul copiilor diagnosticati cu autism consider ca aceasta se mentine activa si manifesta la copiii cu autism.
Revenind la familie, si cea a copilului cu autism poate avea de inteles si depasit dizarmoniile familiei de apartenta, care, daca nu sunt intelese si depasite, atunci individul le va repeta in relatia de cuplu si in relatiile sociale. In acest context gestalturile afective neincheiate ale parintilor pot determina si intretine comportamentele agresive la copilul cu autism. Prin gestalturi afective neincheiate, Fritz Perls, parintele gestalt terapiei , numea actiunea de a proiecta in exterior a ceea ce se petrece in interiorul mintii si al corpului si scoaterea la suprafata a aspectelor contradictorii ale personalitatii, acele aspecte pe care le ascundem de noi insine, pe care nu vrem sa le recunoastem si/sau pe care le proiectam asupra celorlalti. Prin aceasta proiectie persoana nu poate avea acces la emotiile proprii, nu le lasa sa iasa la suprafata, nu si le asuma ca apartinandu-i ci le priveste ca fiind ale altei persoane si indreptate impotriva sa.
Cum pot determina comportamente agresive?
Tocmai prin functia creierului reptilian, care recepteaza agresivitatea din mediu si o restituie mediului prin comportamentul heteroagresiv.

Visele se împlinesc acţionând

Motto: ” Dacă am face toate lucrurile de care suntem capabili ne-am uimi şi pe noi înşine” -T. A. Edison

Discutând cu prieteni, părinţi , profesori despre ceea ce se întâmplă în învăţământ ,atâtea reforme, atâtea materii care nu mai sunt utile azi , m-am gândit să vă întreb cum vi s-ar părea dacă în gimnaziu s-ar introduce ca disciplină de studiu Arta succesului personal şi social
Eu cred că merită copiii noştri să fie pregătiţi în acest sens adică sa fie pregătiţi pentru intrarea în viaţă la 16 ani. Am lansat o idee pentru a fi dezbătută pe toate forumurile de socializare. Aştept păreri argumentate pro şi contra. Am primit mesaje şi telefoane de încurajare, am primit critici . Ultima critică primită m-a determinat să vă spun că nu sunt un Donald Trump ori un autor motivaţional precum Zig Ziglar, John Maxwell, Anthony Robins, etc.
Eu mă gândisem ca în clasele a VIII-a şi a IX-a să se predea o nouă materie, care să-i pregătească pe tineri pentru viaţă şi o numisem “Arta succesului personal şi social”. Primind multe răspunsuri la această propunere mi-am dat seama că mulţi au pus acest nou obiect de studiu “Arta succesului personal şi social” în relaţie cu propriile expectanţe. Au fost desigur şi mesaje de la persoane care au înţeles foarte bine la ce mă refer. Proiectul Legii Educaţiei Naţionale, în noua formulă prevede: învăţământul obligator va începe la 6 ani şi se va sfârşi la 16 ani, vârstă la care tinerii se vor putea angaja, cum se întamplă în unele ţări membre UE. Lucrez cu copii şi adolescenţi, îi observ zi de zi şi... constat că nu sunt pregătiţi pentru intrarea în viaţă. Societatea , şcoala , familia au datoria morală să-i pregătească pentru viaţă ? Da! Din acest motiv consider oportun să se introducă studiul acestui nou obiect de studiu în clasele a VIII-a şi a IX-a.
Noi, cei care am crescut în România, am fost educaţi că suntem egali, că avem drepturi egale, realitatea ,însă, ne arată o altă faţetă . Nu suntem egali nici fizic, nici psihic, nici socio-economic. Descurajarea, delăsarea, suferinţa şi revolta celor defavorizaţi vin tocmai din aceste inegalităţi, pe care nu le conştientizăm, mai ales la 16 ani, însă, le simţim din plin efectele.
Este o datorie morală să pregătim pentru viaţă elevii de 14-16 ani? Eu cred că da. Cunoaşterea o dobândim învăţând . Nu poţi avea o viaţă bună fără să înveţi , nici fără muncă nu se poate. Evident nu toţi copiii vor ajunge să lucreze intr-o multinaţională sau într-o bancă. Nu toţi copiii vor ajunge inventatori precum Edison, care, deşi avea numai trei clase , ne-a lăsat becul electric, sistemul telegrafic duplex, etc. Edison, inventatorul autodidact, a introdus în lumea industriei noţiunea de producţie de serie.
Cred că şi noi putem introduce o nouă materie de studiu.

Visele se împlinesc acţionând

Viaţa ne poate sfărâma visele lovindu-ne de ţărmurile stâncoase ale realităţii.
Ce putem face? Să renunţăm la visele noastre? Nu, nu cred că ar fi bine. Să visăm mai departe, sperând că visele se vor implini de la sine? Nerealist. Visele nu se împlinesc visând. Visele se împlinesc acţionând . Cam asta incerc eu , aici şi acum , încerc să formez un grup de discuţii, care să mă ajute să animăm în sufletul şi mintea romanilor un ideal :"Să ne pregătim adolescenţii pentru viaţă !" . După ce am avansat ideea introducerii unui nou obiect de studiu Arta succesului personal şi social, din răspunsurile primite am înţeles că e necesar să precizez următoarele: succesul are nuanţe şi trepte ca şi sărăcia de altfel. Acţionând pentru împlinirea unui ideal fiinţa se animă, omul începe să caute soluţii, să interactioneze . Lipsa unui ideal conduce la ruină ,iar pentru a constata acest trist adevăr vă propun doar să priviţi în jur. Idealuri individuale avem fiecare dintre noi, unii le atingem, alţii nu . Idealuri comune mai avem oare? Vremurile se schimbă, oamenii se schimbă, iar această schimbare ne-a adus înstrăinare sau grupare pe mici( F MARI) interese personale . Poate fi pregătirea adolescenţilor pentru viaţă un ideal mobilizator şi colectiv? Putem trezi în fiecare părinte, în fiecare educator, în fiecare politician idealul să ne pregătim tinerii pentru viaţa reală, încurajând munca, studiul şi creativitatea?

“Ideile mari au nevoie de dezvoltare” - Scott Thorpe

Am o potenţiala soluţie pentru pregătirea adolescenţilor pentru intrarea în viaţă - introducerea ca disciplină de studiu Arta succesului personal si social , in gimnaziu - şi mă confrunt cu câteva "mici " probleme - soluţia mea nu funcţionează şi mulţi cred că este o prostie. Dar nu-mi fac griji. Marile realizări se obţin rareori din prima încercare. Este limpede că trebuie să lucrez mult la ideea mea până când va deveni robustă.
Intre timp am mai primit niste mesaje care mi-au aratat limpede ce bine a prins la români mesajul biblic ” cere şi ţi se va da ” , şi că spiritul civic este o pasăre rară.
Spiritul civic ar trebui declarat bogaţie naţională, dar e la indemana oricui aşa că nu e interesant, nici sexi, nici de import de peste ocean.
Am sperat in sprijinul carismaticei Teo Trandafir şi încă mai sper precum fratii Wright după primul lor zbor reuşit. Ideea lor a schimbat lumea în care trăiau, dar până când cineva a fost interesat de ideea lor au trecut mai mulţi ani.
Sper de asemeni în sprijinul Alteţei Sale Regale- Principele Radu, sper in sprijinul fiecarui părinte , profesor şi educator din Romania. Sper!

“Este mult mai usor sa fii critic decât sa fii corect”- Benjamin Disraeli
Noi, oamenii, suntem creatori. Lumea este creaţia oamenilor , a tuturor oamenilor. Aceasta lume este aspectul ei fizic . Aspectul moral? S-a pierdut odată cu valorile fundamentale. In marea majoritate, oamenii aşteaptă să primească, aşteaptă ca cineva sa le rezolve problemele. Cât timp fiinţa românească nu va fi animată de un mare ideal comun, nu se va schimba nimic în bine în aceasta ţară. Ne-am obişnuit să criticăm acţiunile celorlalţi. Dar ce fac oamenii în afară de a critica şi a cârcoti? Critica constructivă este necesară dar aceasta nu există la noi. Cautăm vinovaţi şi mereu îi învinovăţim pe alţii de ceea ce ni se întâmplă, este cel mai la îndemână. Poate că ar fi momentul să ne asumăm responsabilitatea pentru lipsa noastra de implicare, pentru tendinţa noastră de a lasa în seama altuia să se ocupe de problemele românilor şi ale ţării. Poate ca a venit vremea sa ne asumăm lipsa de simţ civic şi lipsa de educaţie . Prin lipsa de educaţie nu mă refer la instruire, ci la faptul ca marele merit al educaţiei nu este ştiinţa ci ACTIUNEA. Educaţia este soluţia necesară pentru a face faţă oricarei situaţii de viaţă. In ţară domneşte indiferenţa cetăteanului pentru tot ce nu este bun personal, dar emitem pretenţii ca alţii să fie corecţi şi să le pese de noi .” Legile oglinzii” funcţionează în această lume şi reflectă exact ceea ce punem în faţa " oglinzii”. E necesar să ne aplecăm cu responsabilitate asupra noastră şi să ne schimbam atitudinea. ”Omul va lupta mai bine pentru interesele sale decat pentru drepturile sale” - spunea Napoleon Bonaparte.
Putem face din EDUCATIE un interes comun sau cel puţin aşa cred.
Propun să facem din interesul nostru un mare ideal comun şi să luptăm pentru el , împreună şi alături de ceilalţi dacă ne dorim o altă Romanie.