Primiti cu Sorcova ?

Va mai amintiti obiceiul de a sorcovi in prima zi a anului? Cei care vin cu Sorcova fac , cu bucurie, cantec si zambet,  urari gazdelor Tot cu zambet si suflet deschis ar trebui primite urarile. Multumirile trebuiesc si ele insotite de zambet si recompensa pentru osteneala uratorilor

Cand eram copil, ii sorcoveam pe parinti, unchi si matusi , vecini. 

  Imi placea sa-l sorcovesc pe tata , care imi dadea sume mai mari 100-200 ( 10-20 lei azi) spre deosebire de ceilalti care imi dadeau cate 5-10 lei, dar cel mai mult imi placea felul tatii de a oferi.

 Tata imi dadea intotdeauna cu bucurie bani, fata i se lumina si mi spunea :" uite ce-ti da tie tata, e bine? " Intotdeauna imi dadea mai mult decat ma asteptam, iar cand avea mai putini mi-i dadea pe toti cu tristete ca " n-am tata, atata am". Pe altii insa ii vedeam cum se scotocesc prin buzunare, sa vedem daca am...  

Nu am stiut ca putea fi un joc, al lor, pentru a prelungi suspansul . Nu am banuit ca poate nu aveau. L-am simtit ca fiind neplacut pentru ei si ca de fapt nu se desparteau de acei banuti cu usurinta. Cei mai multi se codeau sa-mi rasplateasca urarea.  Acest fapt m-a impiedicat sa mai sorcovesc cu placere si eram mereu impinsa de la spate.

Tata a fost un generos cat a trait. Intotdeauna a daruit cu inima deschisa, cu bucurie, iar fata i se lumina atunci cand observa bucuria pe chipul celuilalt.

Mi-am amintit de copilarie de sensul urarilor , de sorcova si pe 1 ianuarie am adunat ramurele de brad si am improvizat o sorcova.
Atunci am auzit din nou "aoleu, fara bani e criza."  Nu i-am luat in seama si am inceput sa-i sorcovesc cu elan si bucurie, cantand tot mai tare. M-au pupat si mi-au multumit pentru urari. Veselia mea, efectul urarii cantate a adus o noua energie pozitiva grupului. Totusi o persoana a refuzat : "pe mine nu ma sorcovesti "si pentru mai multa siguranta s-a mutat pe un alt scaun, marind distanta dintre noi. Nu am sorcovit-o.

Am reflectat la intelepciunea populara si la efectele benefice ale unei urari vesele, cantate, la coloritul viu al sorcovelor.

Daca nu v-a sorcovit nimeni va rog sa primiti sorcova mea . Nu abandonati acest obicei vesel aducator al unui mesaj de prosperitate fizica, de tinerete, de rezistenta. Primiti-ma in casele voastre  ca vin cu Sorcova sa va urez

Sorcova vesela,
Sa traiti, sa-mbatriniti,
Ca un mar, ca un par,
Ca un fir de trandafir,
Tare ca piatra,
Iute ca sageata,
Tare ca fierul,
Iute ca otelul,
Cite cuie sint pe casa,
Atitia galbeni pe masa,
Cite frunze de stejar,
Atiti bani in buzunar.
Bate vintul pe din fata
Umple casa de dulceata.
Bate vintul pe din dos
Umple casa de miros
Sa traiti!
La multi ani!
Sa ne dati si noua bani!

dupa revelion

In seara zilei de 31 decembrie ora 20,30 plecam la Revelion. Un revelion acasa intre prieteni, cu prieteni de o viata. Petrecusem si Craciunul impreuna, poate prima oara in viata. Ne-am simtit bine si am dorit sa repetam experienta. Nimeni nu banuia ca vom ramane in aceeasi formatie pana duminica la ora 15. Am ras mult si cu pofta, am povestit; am mancat si am baut cu moderatie. Nimeni nu s-a plans de vreun disconfort. Nu am dansat, dar muzica ne-a acompaniat.

Fiecare se pregatise pentru noaptea cea mare, frumosi, eleganti, parfumati, voiosi ne-am aruncat cu elan in noul an. 

Pe 1 ianuarie la ora 6 deja dormeam. Am dormit putin, cu toate acestea eram proaspeti si dornici sa petrecem timp impreuna.  Nu ma pot lauda ca m-am trezit prima, dar deja la 9.30 imi beam cafeaua. Mirosul cafelei avea sa-i aduca si pe ceilalti la bucatarie.  Cafea proaspata - i-am imbiat eu.

Daca de revelion toti eram eleganti, ziua de 1 am petrecut-o in pijamale. 

Abia pe 2 ianuarie, unul dintre prieteni avea sa marturiseasca :"faptul ca am ramas  in pijamale a fost pentru mine cel mai relaxant lucru si va apreciez pe toti pentru asta". 

Atmosfera calda s-a mentinut pana dupa miezul noptii cand unul cate unul ne-am retras la culcare. La ora 2 am stins lumina si m-am bagat in pat. 

Pe 2 ianuarie la ora 9 cele doua bai erau deja ocupate, semn ca altii se trezisera inaintea mea. Am mers in bucatarie, nu era cafea asa ca am decis sa fac pentru toti. Si am facut. Doar ca mi-am pus intr-o ceasca mare.

Mi-am luat cafeaua si am parasit bucataria. Am baut-o in tihna cu gandurile mele. Dintr-o data aud galagie si merg in graba sa vad ce s-a intamplat. 

Gazda exclamase : cine a facut atat de putina cafea?

-Eu am facut,  dar mai putem face -am spus.  Si am actionat imediat in acest sens. Pana ce au baut prima ceasca  era gata si al doilea rand de cafea

In sinea mea m-am intrebat: ce se petrece? Foarte curand aveam sa aflu ca pentru prietenii mei sarbatoarea se terminase. Niciunul nu mai avea puterea sa aprecieze prezentul, treptat fiecare a inceput sa se planga de ceea ce  il asteapta .

- De ce nu ne putem bucura de clipa prezenta, de atmosfera deosebit de calda ce ne-a tinut atatea ore impreuna?- am indraznit eu.

-Pentru ca tu nu stii ce ma asteapta pe mine saptamana asta! De maine pentru mine incepe greul!

- Ce va intreb eu este: de ce nu ramanem la clipa de azi? De ce aducem greul de maine aici si acum in loc sa profitam de ce avem azi? Eu va propun sa apreciem clipa prezenta si sa ne bucuram de ce avem.

- Tu nu stii, voi psihologii vorbiti din carti!

- Asta crezi? Si cele 40 de ore petrecute impreuna au fost tot din carti? Eu cred ca a fost realitate. Si tot realitate a fost si cafeaua calda si prospata din aceasta dimineata. Insuficienta pentru toti, din casa dar suficienta pentru cei ce se trezisera.

Ne-am fi  putut desparti inca de ieri, dar ceva ne-a tinut impreuna.  Oare de ce s-a prelungit ? 

Voi chiar sunteti convinsi ca totul este din cartile de psihologie lipsite de aplicabilitate si de sens? 

Eu nu am de gand sa discut  acum despre un domeniu mult prea vast; va rog doar sa nu aduceti in prezent viitorul ce-l proiectati a fi unul greu , apasator. 

Anticiparile negative nu-si au locul aici si acum. Si aduc aici argumentul cafelei , care avea sa satisfaca pe toata lumea prezenta in bucatarie chiar daca initial parea ca nu va ajunge pentru toti ( inclusiv cei care inca dormeau).
 

Urez cititorilor mei :In  2011 sa aveti parte de sanatate, iubire impartasita, echilibru, sansa, cunoastere si intelegere, bani. La multi ani  !

Relatia dintre boli si evolutie sau refuzul evolutiei

 Multa vreme nu am inteles rostul suferintei. Nu mi-a placut niciodata sa sufar , ceea ce nu inseamna ca nu am suferit. 

 Copil fiind, intrebam adesea de ce se imbolnavesc oamenii?

La moartea bunicii mele ,dinspre tata , aveam 3 ani. Priveam nedumerita lumea trista si pe bunica, care statea nemiscata in cutia din lemn, asezata pe masa din sufrageria unchiului meu. Mama avea sa-mi explice ca acea "cutie" se numeste sicriu . Bunica avea 50 de ani cand s-a stins in urma unui cancer , iar ceea ce am inteles atunci era ca viata se termina la 50 de ani.
Cat de puternic m-a marcat aceasta perceptie gresita veti intelege  doar marturisindu-va ca de atunci am purtat in mine si in celulele mele informatia ca voi muri la 50 de ani.
Am facut inconstient multe greseli, m-am autosabotat facand lucruri care ma indreptau spre boala nu spre sanatate.
Am functionat pe programul mental bine intiparit la 3 ani.  Desigur ca am ajuns la Institutul Oncologic chiar  inainte de 50 de ani, dar cu ceva vreme incepusem reprogramarea celulelor mele. Aflasem  cum ma programasem distructiv, asa ca am lucrat cu mine pentru schimbare, pentru sanatatea mea, pentru viata. Boala  nu a recidivat!

Poate ca mesajul bolii este:  ridica-te si lupta pentru sanatatea si viata ta !.
Cand incepi sa te mobilizezi si sa actionezi in acest sens corpul te ajuta.

Citeam pe un blog ca multi bolnavi aleg suferinta ca o cale de mantuire.   In opinia mea este si aici o intelegere gresita asemeni celei ce v-am relatat .

Boala este semnalul ca este necesar sa faci ceva pentru tine, este forta care te mobilizeaza. 

Din practica mea stomatologica va ofer un exemplu de suferinta care mobilizeaza .Frica de durere o invinge doar durerea, aveam sa aflu eu cu vreo 30 de ani in urma .
Pacientii obisnuiesc sa transfere asupra medicului suferinta cauzata , in cele mai multe cazuri , de propria neglijenta . Multe persoane se prezinta la usa stomatologului cu mana la falca si afirma: "nu am dormit toata noaptea de dureri, va rog sa o scoateti ca mor".  
 Ce constata medicul ?
Medicul constata , frecvent, ca pacientul are o igiena orala defectuoasa, mari depozite de tartru, brese edentate , procese carioase si o pulpita la molarul care nu l-a lasat sa doarma.
Asta se numeste neglijenta- spune medicul- uite ca nici nu te speli pe dinti.
Nu m-am spalat ,acum,  de dureri- geme pacientul , nestiind ca placa bacteriana abundenta si resturile interdentare spun limpede cat si cum isi ingrijeste pacientul propriul corp. 
 Igiena corporala tine de sanatate si se refara la intregul corp.  Nu poti fi sanatos fiind neglijent cu tine si cu corpul tau.
Am dat acest exemplu din stomatologie pentru ca-mi este  familiar si pentru ca ilustreaza foarte bine efortul individual si actiunea de a fi atent la tine, dar si cata suferinta iti poate aduce nepasarea, neingrijirea propriului corp.
In plus cred ca am convins ca suferinta ca atare ( durerile dinti, in exemplul meu) nu poate constitui o cale de mantuire.
Pentru aceia care au uitat ce inseamna "corp" si confunda cu trupurile lucrate la sala imi permit sa fac trimitere la un atlas sau manual de anatomie sa revada  schema corporala .


In cazul copiilor mici este cu siguranta  mai dificil, acolo se mobilizeaza parintii.

Am decis sa afisez o lista cu cauzele spirituale ale bolilor pentru ca este o modalitate spre a va supune atentiei propria persoana si a va sprijini in a cauta vindecarea prin schimbarea obiceiurilor, comportamentelor, atasamentelor fata de o idee, o persoana, o credinta.

Lista de boli si cauzele lor, de mai jos,  am preluat-o de pe blogul astrologului Mihai Enachi http://astrolog2you.blogspot.com/2010/01/lista-de-boli-si-cauzele-lor.html

Cauzele reale ale bolilor, provin din lipsa unei bune gestionari, ale afectelor noastre, atat in viata de acum, cat si in cele ce ne-au adus la acest nivel de evolutie spirituala .

Probleme ale picioarelor: refuzul de a evolua sau teama de a stagna in viata.

Probleme ale gambelor: folosirea incorecta a personalitatii

Probleme ale gleznelor: folosirea incorecta a capacitatii de a lua noi directii sau teama de schimbare

Probleme ale oaselor de pe partea stanga a corpului: greseli legate de atitudini fata de mama, iubita, sotie, sora.

Probleme ale oaselor de pe partea dreapta a corpului: greseli legate de atitudini fata de tata, sot, frate, iubit.

Probleme ale femurului: nu v-ati ascultat fiinta interioara, vocea sufletului. Fractura/fisura la partea de sus a femurului: folosirea incorecta a creativitatii, nevoia de a va integra mai mult legilor spirituale, in perspectiva autoperfectionarii. Fractura/fisura a femurului in apropierea genunchiului: incapacitatea sufletului de a comunica cu personalitatea.

Probleme ale tibiei: pentru o femeie: folosirea incorecta a laturii sale masculine inconstiente; pentru un barbat: folosirea incorecta a laturii sale feminine inconstiente.

Probleme ale coapselor: folosirea incorecta a legaturii dintre suflet si personalitate.

Probleme ale genunchilor: indepartare de scopul dv. in aceasta viata, refuzul de a evolua, intreruperea legaturii dintre suflet si personalitate.

Probleme ale soldurilor: utilizarea incorecta a liberului arbitru, incapacitatea de a va gasi calea in plan material, lipsa unui scop in viata.

Probleme ale bazinului: refuzul procreerii si creatiei in general, utilizarea incorecta a energiilor sexuale si a creativitatii.

Probleme ale spatelui: partea de jos: teama de viitor, lipsa de sustinere financiara; partea de mijloc: dificultati de detasare fata de trecut, sentimente profunde de culpabilitate (spre stanga: fata de o femeie - spre dreapta: fata de un barbat); partea de sus: nu sunteti inteles de anturaj, lipsa de sustinere afectiva, impresia unor responsabilitati prea grele pentru acel moment.

Sciatica: teama de viitor si de probleme banesti, lipsa de sustinere din partea celor din jur.

Probleme ale coloanei vertebrale:

- zona lombara si dorsala (vertebrele L1-L5 si D11, D12): utilizarea incorecta a energiei fizice: L3,L4,L5 - utilizare defectuoasa a respiratiei; L1,L2,D12 - utilizarea defectuoasa a musculaturii; d11 - utilizarea defectuoasa a sistemului digestiv.

- zona dorsala: D7-D10: incapacitatea de a iubi sau folosirea incorecta a iubirii; D4-D6: incapacitatea de a exprima bucuria, umorul, rasul, exaltarea (sobrietate excesiva, lipsa simtului umorului, lipsa zambetului de pe figura, fata si suflet mohorat etc); D1-D3: incapacitatea de a va depasi limitele terestre prin credinta si incredere in univers;

- zona cervicala: C1: incapacitatea de a va conecta la propriul suflet; C2: incapacitatea de a va deschide sufletul; C3: incapacitatea de a percepe adevarul spiritual; C4: incapacitatea de a cunoaste insticntiv esenta lucrurilor si fiintelor; C5: incapacitate de detasare pentru o analiza mai buna a situatiei; C6: utilizarea incorecta a logicii si ratiunii; C7: lipsa devotiunii, incapacitatea de a va lasa patruns de emotia sau energia divina, insensibilitate in fata religiei.

Probleme de reproducere: utilizarea incorecta a sexualitatii sau a creativitatii, sentiment de culpabilitate sexuala.

Probleme ale ovarelor sau testiculelor: refuzul propriei feminitati, respectiv masculinitati.

Infectie urinara: manie fata de partenerul sexual.

Tulburari renale: incapacitatea de a exterioriza ceea ce simtiti, incapacitatea de a va exprima talentele, capacitatile, dorintele, sentimente reprimate sau refulate.

Ulcer: resentimente, aversiuni, neliniste exagerata.

Indigestie, hiperaciditate, gaze: resentimente, manie refulata.

Probleme ale intestinelor: incapacitatea de a asimila experientele vietii, refuzul de a intelege unele lectii de viata la nivel evolutiv.

Cancer: soc emotional puternic cu cateva luni sau cativa ani inaintea declansarii bolii, cu incapacitatea de a exprima emotiile la acea data, individul nu si-a asimilat nici macar jumatate din lectiile karmice ce i-au fost propuse de viata, refuzand astfel evolutia.

Diabet declarat in copilarie sau tinerete: se datoreaza unei vieti anterioare in care individul nu si-a refuzat nimic: excese sexuale, pasionale sau violente si toate formele negative ale expresiei de sine.

Diabet declarat la maturitate sau batranete: probleme relationale in legatura cu partenerul de viata.

Probleme ale ficatului: incapacitatea de a scapa de emotii negative, manie indreptata impotriva propriei persoane, disimulata intr-o manie pentru altcineva, rezultat al unui conflict intre suflet si mental.

Ficat slab din nastere: dezacord intre suflet si mental provenind dintr-o alta viata, dezechilibru psihic.

Icter: individul sufera un prejudiciu pe care nu stie sa-l indrepte

Probleme cardiace: incapacitatea de a exprima deschis sentimentele

Slabiciuni cardiace congenitale: incapacitatea de a exprima deschis sentimentele, avandu-si originea intr-o alta existenta.

Ritm cardiac neregulat: inconstanta in manifestarea naturii sentimentale

Atac cardiac: incaacitatea de a transmite suficient energia iubirii, necesitatea de a manifesta iubirii in toate relatiile existente

Probleme ale sangelui: folosirea incorecta a energiei si sentimentelor; necesitatea abordarii unui regim vegetarian

Hipertensiune: lipsa de compasiune, iubire foarte limitata, necesitatea de a exprima iubire pentru tot ceea ce intalneste.

Hipotensiune: iubire limitata, prin atitudini negative, fara a crede in iubire

Anemie: refuzul de a-si utiliza talentele in serviciul aproapelui sau, incapacitatea de a fi de ajutor celor din jur

Colesterol crescut: rigiditate sporita, duritatea, crearea unei carapace protectoare, necesitatea de a deveni mai deschis, lasand frau liber emotiilor,

Probleme ale splinei: incapacitatea exprimarii iubirii sau obsesii, necesitatea purificarii prin eliminarea sentimentelor negative

Probleme respiratorii: refuzul de a exista, de a lasa viata sa intre in corp, utilizarea necorespunzatoare a energiei intr-o existenta anterioara

Tuberculoza: atentie exagerata pentru valorile materiale intr-o viata anterioara

Boli nervoase: utilizare defectuoasa a calitatilor intelectuale, gandire negativa, rigiditate sporita a mentalului, necesitatea invatarii tolerantei si deschiderii spirituale

Probleme ale pielii: teama de a se exprima total, de a fi el insusi, de a se deschide complet

Psoriazis sau alte boli de piele: lipsa de iubire pentru sine, respingere a tot ceea ce viata ii ofera; o cauza ar fi cruzimea fata de animale intr-o viata anterioara, ceea ce il face acum fie sa ii fie teama de aceste animale, fie sa le adore

Alergii: utilizare defectuoasa a unei energii particulare sau rezultatul unei experiente traumatizante in aceasta viata sau intr-o existenta anterioara

Anorexie: lacomie, urmata de obezitate si de moarte precoce intr-o viata anterioara

Autism: refuzul societatii, ducand o viata marginala intr-o existenta anterioara; acum solutia sta in iubirea pe care apropiatii sai trebuie sa i-o daruiasca.

Tabagism: necesitatea detasarii fata de mama sau de tata, provenind dintr-o problema de intarcare.

Alcoolism: probleme cu tatal; trebuie cultivata detasarea fata de tata.

Angina: teama de a se exprima sau de a cere ceva parintilor sau partenerului

Artrita: spirit excesiv de critic si rigid

Coma: fuga fata de cineva sau ceva

Conjunctivita: manie neexprimata, frustrare

Constipatie: atasament, posesivitate, refuzul de a se debarasa de vechile scheme devenite inutile

Diaree: teama, refuzul de a slabi incordarea

Hemoroizi: teama de a slabi incordarea, incapacitatea de a se relaxa

Herpes: culpabilitate sexuala

Insomnii: sentiment de culpabilitate

Rau in mijloacele de transport: teama de a pierde controlul

Rau de mare: teama de moarte

Greata, varsaturi: respingerea unei idei, a unei peroane sau a unei experiente

Greata pentru o femeie insarcinata: nu a dorit cu adevarat acest copil

Probleme ale prostatei: culpabilitate sexuala, teama de a imbatrani

Retentie de apa: refuzul de a slabi incordarea, incapacitatea de a se relaxa

Reumatism: resentimente, slabirea iubirii fata de aproapele sau, rigiditate, asprime

Guturai: perioada de confuzie sau in urma unei temeri sau culpabilitati

Tiroida: incapacitatea de a se exprima asa cum doreste, necesitatea de a invata umilinta

Miopia: teama de viitor; intr-o viata anterioara nu a dorit sa vada si nici sa-i ajute pe semenii sai; adesea parintii inspira teama copiilor, ceea ce declanseaza miopia

Zona Zoster: teama de viitor, gandire negativa

Inaltime mica: intr-o viata anterioara individul a avut tendinta de a se limita in mai multe domenii, utilizare necorespunzatoare a fortei fizice (violenta) intr-o existenta anterioara

Probleme ale dintilor: dificultatea de a lua decizii

Probleme ale gatului: teama de a intreba si de a se exprima, blocaj al creativitatii

Durere de cap: rezistenta la curentul vietii sau la scopul incarnarii sale, teama de schimbare, autocritica, autodenigrare, lipsa de iubire sau respect de sine

Ceafa intepenita: refuzul de a se schimba, teama de nou

Probleme ale urechilor: refuzul de a intelege ceva sau pe cineva.

.

Suntem tributari sistemului de credinte transmise de la o generatie la alta

Cand spun sistem de credinte nu ma refer la religie, ma refer la tot ceea ce am primit ca mostenire de la parinti, din tata in fiu, de la mama la fiica; de la o generatie la alta timp de 7 generatii.Transmisiile de la o generatie la alta se fac   catre fiica pe linie materna, iar  catre fiu se fac pe linie paterna .

Tatal isi pregateste fiul  si in acest mod il programeaza pentru viata  pe modelul sau, tot asa a fost si el programat de tatal lui.

Mama procedeaza la fel cu fiica ei.

Niciun parinte nu este rau intentionat si cu toate acestea nimeni nu se intreaba : oare fiul meu chiar are nevoie de asta? 

 Programele mentale inculcate de catre parinti nu ne sunt utile pe intregul parcurs al vietii ; de aceea este de dorit sa gasim in noi puterea de a schimba ceea ce ne tine pe loc, ceea ce nu corespunde dorintei intime de a ne trai propria viata.

Atasamentele de oamenii dragi, de idei, de lucruri ne tin blocati si chiar ne pot imbolnavi.
Dau ca exemplu pierderea unui parinte sau frica de a ne pierde parintii.
Cum traim distructiv aceasta pierdere?
 Se reactiveaza depresia. Da,se reactiveaza. Depresia si anxietatea sunt in noi , s-au transmis de la parinti. Atunci incetam sa mai fim atenti la noi , la nevoile noastre, ne neglijam propria sanatate si chiar ne autoprogramam distructiv ( viata nu mai are sens, Dumnezeu ne-a pedepsit, etc ).

Cand cineva drag si apropiat este grav bolnav devenim anxiosi. Frica de a-l pierde pe cel drag ne tulbura judecata. De multe ori persoana draga are peste 70 de ani si tipa de durere, cu toate acestea noi vrem sa traiasca. Nu ne gandim la suferinta celui in cauza, il vrem langa noi si ne amagim ca poate exista un medicament care sa vindece, sa aline .

La cine ne gandim in aceste momente cu adevarat ?

Pierderile sunt dureroase. Despartirile sunt dureroase.
Pentru cine sunt ele dureroase?
Pentru noi cei care inca traim in non-acceptare.
Pentru noi cei care nu stim sau nu vrem sa acceptam lectiile de viata.  Durerile si suferintele ne ajuta sa crestem, sa fim puternici. Invatandu-ne aceste lectii de viata ne putem  vindeca de anxietate, iar copiii nostri nu vor mai retrai spaimele noastre. Vindecarea opreste transmisia. Daca intelegem si acceptam ca noi singuri ne putem vindeca, urmasii vor fi mai sanatosi.

Psihoneuroimunologia, o noua stiinta care reuneste 3 discipline: psihologia, neurologia, imunologia, poate fi pentru inceput vindecatorul. Este noua disciplina care ne va invata ca noi oamenii avem posibilitatea sa ne vindecam singuri prin accesarea mintii. De ani de zile se vorbeste despre puterea vindecatoare a mintii, dar poate ca nu suficient.

Vindecarea se produce din interior catre exterior. Medicina alopata prin produsele farmaceutice actioneaza din exterior catre interior, producad insanatosire.

 Corpul nostru este dotat cu celule ce ne pot vindeca. In acest sens puteti citi comentariul  dnei dr Dana Iesan la postarea mea din 26 decembrie http://vicctoriaionepsihologulmeu.blogspot.com/2010/12/invidie-individualism-esec.html     "azi (ultima ora!!)am citit ca celulele canceroase au receptori: eat me (mananca-ma!) si don't eat me (nu ma manca!) care se pot activa in functie de noi in apropiere de celulele imune! "

Inainte de a posta acest articol am discutat ,despre Psihoneuroimunologie , cu buna mea prietena Delia Ciobancan, excelent psihoterapeut de familie si cuplu, care incerca sa ma convinga ca oamenii nu sunt pregatiti pentru asemenea informatii.

Folosesc acest prilej pentru a invita cercetatorii si specialistii PNI sa vina in fata si sa informeze oamenii si cetatenii Romaniei de posibilitatile uluitoare de autovindecare ce le sunt la indemana.

Ca o paranteza in endocrinologie am fost primii in Europa si cred ca oricand ne putem depasi performantele sau macar egala.

Multumesc celor care au inspirat scrierea acestui articol si celor care au oferit feedback.

Invidie + individualism = ESEC

Poporul roman de azi pare sa se situeze la polul opus stramosilor . Romanii de azi au schimbat mandria pe invidie, munca pe cersetorie, actiunea constructiva pe asteptare pasiv-agresiva .

Poate invidia este veche de cand lumea. Poate ca invidia aproapelui au simtit-o si trait-o si dacii lui Decebal si  moldovenii lui Stefan cel Mare, cu toate acestea acum suntem capabili sa pizmuim pe oricine pentru ca are o paine in plus, o camasa in plus si lista poate continua.

Nu as fi scris despre asta daca nu as fi citit pe forumuri comentarii rautacioase la adresa lui Adrian Sobaru . Unele comenteaza faptul ca a ajuns vedeta, desi pana ieri era un nimeni . Altele spun ca Tvr-ul a constituit un fond spre a-l ajuta. Ce e rau in a fi solidar  si sprijini  un om care se simte la capatul puterilor ? Nu ne place ca avea un loc de munca si un salariu, poate mai mare decat multi altii?

Scriam intr-o alta postare ca in curand vom ajunge sa citim despre acest om franturi ce nu-l vor  prezenta in intregul lui, denaturand  si falsificand astfel realitatea traita de A Sobaru. Nu putem analiza la microscop o lamela si sa afirmam acesta este adavarul.

 Modul de a felia viata unui om si de a scrie numai despre un anumit aspect, deformeaza realitatea si mai mult decat atat arata caracterul celui care  a scris, scotand in evidenta aspectele importante pentru sine. 

Invidia, o da invidia,  a ajuns sa ne caracterizeze ca neam . Adaugam si individualism  si atunci reteta scufundarii navei este garantata. Apoi ne intrebam de ce suntem in situatia in care suntem.

Invidia este o roata de moara ce ne-am legat-o  de maini si de picioare sau ne-au legat-o cei care ne invidiaza.

Nu radeti, ca nu este de ras. Ceea ce nu cunoastem nu inseamna ca nu exista sau ca nu e posibil. Deja stim ca suntem energie. Cunoastem puterea cuvantului , care este tot energie.

Ce este invidia ?
Este tot energie, da, este o energie negativa, care se inmagazineaza si se cristalizeaza in persoana invidiata . In timp aceasta energie cristalizata incepe sa ne blocheze activitatea, actiunile , relatiile.

Individualismul ne conduce la pieire pentru ca nu avem  pe nimeni care sa ne dezlege ( vezi starea de asteptare pasiv-agresiva). Asteptam, asteptam , speram sa se intample minunea salvatoare oamenii de bine, sau guvernul. Daca nu se intampla atunci avem suficiente sudalmi in vocabular la adresa celor care , dupa parerea multora, ar trebui sa...faca ceva pentru noi.

Poate ca nu toti cei care vor citi au trecut pe la medicul reumatolog si nici pe la reflexologie, dar cei care au trecut isi amintesc ca li s-a spus ca articulatiile le sunt blocate de saruri cristalizate.

Acceptam ceasurile cu cuartz, calculatorul, tehnologia laser, cu alte cuvinte acceptam Cristalul cu multiplele lui beneficii. Dar suntem convinsi ca un cuarz poate fi informat numai cu beneficii? Evident ca lucrurile pot imbraca si varinta blocarii, stagnarii, distrugerii violente sau lente.

Artistii, indeosebi cei care canta cantece de voie buna si abundenta, au o viata bogata si indestulata. Va mira acest lucru? Nu ar trebui ! Dimpotriva ei se pot constitui intr-un exemplu pozitiv.

Schimbarea trebuie sa vina din interior, iar cand spun interior ma refer desigur la fiecare roman, la fiecare cetatean al acestei tari numita Romania.

 Noi,  psihologii, psihoterapeutii, medicii, spunem clientilor/pacientilor ca sa te vindeci trebuie sa vrei, cei care practica medicina energetica spun : " nimeni nu te poate vindeca, tu singur te poti vindeca". Avem desigur si exmplul biblic al lui Iisus : " ridica-te si mergi! credinta ta te-a vindecat" . Adaug aici, pentru cei care inteleg credinta ca pe o asteptare a ceva ce vine de sus ca "dar" ca in fapt este un proces dinamic. Credinta nu este pasiva, ci activa.

Salvarea, vindecarea, minunea schimbarii suntem noi !

Salvarea, vindecarea, minunea schimbarii sunteti voi! 

Iesind din inertie , vindecand invidia, deschizandu-ne catre ceilalti viata noastra se va schimba in bine!

Multumesc celor care au inspirat scrierea acestui articol si celor care au oferit feedback.

Vin sarbatorile cu daruri si schimburi de urari

Acum, in perioada sarbatorilor, ne aducem aminte de rude , colegi de scoala, prieteni din copilarie cu care nu am vorbit de la sarbatorile de Pasti sau poate de la Craciunul trecut. 
Acum firul telefonului se inroseste. Acum mesajele de felicitare , unele originale, altele copiate sau importate se trimit si retrimit de la unii la altii. Peste tot auzim sau citim Craciun fericit!  Sarbatori fericite!  Un an nou plin cu realizari, samd . 
In perioada sarbatorilor ne aducem aminte de unchiul, matusa, varul cu care nu am vorbit de un an.
Chiar asa ? Oare de ce nu ne-am mai sunat???? 
Ei lasa..ca puteau  si ei sa dea un semn !
Internetul si telefonia mobila ne ajuta, in cateva secunde, in functie de viteza de tastare, urarile noastre de bine ajung la toti cei din lista. 
Nu trebuie sa fiti suparati pentru asta, este bine ca trimiteti aceste urari. Si eu o fac si am facut-o de multe ori,  m-am oprit, insa,  asupra fiecarui nume si am rememorat o amintire pozitiva; astfel am trimis mesajul insotit si de o imagine mentala luminoasa si m-am conectat la cel caruia i-am trimis mesajul.
Sarbatorile ne amintesc si ne reamintesc ca nu suntem singuri, nu suntem insule.  Intrebati-va de ce in perioada sarbatorilor facem invitatii, ne reunim in familie sau cu prietenii, ne facem timp si dorim sa impartasim emotii, sa ne adunam in jurul mesei. 
Ce ne-am face fara sarbatori?
Oare am uita sa ne cautam unii pe  altii, sa ne reunim, sa ne  bucuram ?
In perioada Sarbatorilor puteti trai si simti ce inseamna bucuria si lumina multiplicata, impartasita. Este o stare de bine care ne umple si suntem multumiti.  Simtiti cum rezonati unii cu altii,  pastrati aceasta energie in voi in fiecare zi.
Azi, maine si in fiecare zi sa traiti in frumusete, bucurie si pace! 


Nu uitati ca suntem interconectati unul cu celalalt, niciunul nu suntem o insula.


Gandul meu de bine sa se intalneasca cu gandul vostru de bine si sa se multiplice. Gandul meu luminos sa se alature gandului vostru luminos si impreuna sa traim in LUMINA !

 

Ii caut pe cei asemeni mie

Adesea m-am simtit atrasa de oameni ce pareau ca sunt asemeni mie, adica citeau cam aceleasi carti, ascultau aceeasi muzica, aveam placeri si preocupari in comun.  Cam la 10 ani apareau schimbari importante de directie si de grup. Azi realizez ca din 5 martie 1998 a inceput marea  calatorie catre mine  si de atunci am strabatut etape pe care le-au parcurs multi altii, oameni pe care nu-i cunosc, nu i-am intalnit si totusi....sunt  multi oameni asemeni mie.
 In seara asta eram pe un blog si citind prezentarea ma intrebam daca e vorba despre mine sau despre altcineva. Era intradevar vorba de altcineva, de cineva asemeni mie.. orice ar insemna asta. Asemanarea consta in traseul urmat pe linia cautarii de sine ( studii, formari, sa).

Tot in aceasta seara am aflat de la Editura For You (prin Newsletter) ca azi e o zi foarte importanta si anume  inceputul celei de a saptea zi din Calendarul Mayas.

Nimic nu e ce pare; de aceea imi propun sa ma bucur de ceea ce-mi ofera clipa aceasta.

O seara minunata si sa va bucurati de vibratiile perioadei ce o traversam.