Calitatea vietii conteaza, iar tu esti administratorul ei!

Fii un bun administrator al vietii tale!


„Motivatia umana se manifesta rareori in comportament altfel decat in relatie cu situatia data si cu alti oameni”, spune psihologul Abraham H. Maslow, intemeietorul psihologiei umaniste.
In consens cu cele de mai sus poate ca acum este momentul sa ne ocupam de reducerea excesului ponderal si/sau de gasirea unor motivatii puternice, care sa ne sprijine in atingerea dezideratului. Presiunea exterioara este destul de mare „talia de viespe” fiind in top.
In mod paradoxal sanatatea este valorizata abia atunci cand se pierde; ea pare a fi un bun dat si garantat pe viata. In realitate nu este asa.
Viata este darul suprem si este limitat de timp. De noi depinde cum fortam aceste limite. Asteptarile, mandria, rusinea sau frica de esec - palesc in fata mortii.
Starea de sanatate este al doilea dar; insa si acesta este conditionat, in proportie covarsitoare, de actiunile noastre. Practic suntem administratorii propriei sanatati. De asemeni suntem administratorii sanatatii celor ce depind de noi dar si educatorii lor in acest sens.
Cum ati raspunde la intrebarea:” vreti sa fiti sanatosi , sa aveti o viata lunga si de buna calitate ? „ .
Cu siguranta ati striga in cor DAAAAAAAAAAAA.
Si ati constatat ca am mai introdus o variabila „calitatea vietii”.
Aveti dreptate, observatia este corecta! Si va voi spune de ce am facut-o: pentru ca durata de viata este, adesea, mai putin importanta, dar cu mult mai importanta este calitatea vietii.
Calitatea vietii este in stransa interdependenta cu starea de sanatate si de echilibru.
Desigur ca echilibrul ponderal nu garanteaza imunitate in fata bolii, dar diminueaza factorii de risc in dezvoltarea si agravarea unor afectiuni majore.
Tot A.H. Maslow atrage atentia ca organismul poate sa reactioneze intr-un mod neunitar cand facem mai multe lucruri in acelasi timp. De aceea este recomandabil ca in timp ce mananci sa lasi alte preocupari deoparte. Asta inseamna ca nu te uiti la televizor, nu stai in fata calculatorului si nici nu vorbesti la telefon, ci mananci in tihna. Studiile privind comportamentul alimentar arata ca atunci cand luam masa cu alte persoane avem tendinta sa mancam mai mult, de aceea iti recomand sa aplici proverbul „ pranzul imparte-l cu prietenul „ . Nu miza pe faptul ca te poti controla si vei manca doar jumatate de portie, este mai sigur sa ceri 2 tacamuri si 2 farfurii.
Nu toate comportamentele si reactiile sunt motivate de satisfacerea unor nevoi; multe dintre ele izvorasc din plictiseala, curiozitate, frustrare, pofte sau indeplinesc rol de substitut a ceva ori de mecanism de aparare. Aici lista exemplificarilor poate fi lunga asa ca ma rezum la trei exemple:
rontai in fata televizorului din plictiseala;
mananc salata de peste afumat, porumb, cartofi, mar verde/ananas si maioneza din curiozitate;
adeseori golul din dormitor ( singuratatea) ma face sa mananc noaptea prajituri dulci si moi, insiropate din abundenta.

Calitatea vietii conteaza, iar tu esti administratorul ei!


Ofera acest articol o alta perspectiva vietii tale ? Indiferent de raspuns acorda-ti un ragaz de cateva zile, fii cu tine, distreaza-te si apoi opreste-te si priveste inapoi.
Ce vezi? Scrie pe o coala alba folosind culoarea sau culorile cele mai sugestive pentru tine.
Apoi gandeste-te la viitorul tau, ia o coala alba si scrie cine esti azi, cine vrei sa fii maine si cum vrei sa fii.

Multumesc celor care au inspirat scrierea acestui articol si celor care au oferit feedback.

Cuplul, un alt fel de bucătărie

In cuplu, întocmai  ca în bucătărie, se produc transformări. In bucătărie se gătesc mâncăruri delicioase, hrăhitoare, cu arome îmbietoare şi aspect cât mai plăcut. Pentru a le prepara, materiile prime sunt supuse transformării, care uneori înseamnă “să dea în clocot”,“fierbere sub presiune”sau  “fierbere la foc mic “.

Tot în bucătărie se adună şi mult gunoi, ce este aruncat de fiecare dintre noi.  Nu am auzit încă pe nimeni să păstreze gunoiul. Am auzit cel mult "am avut multe vase de spălat". Numai că odată curăţate, vasele au fost puse la loc şi amintirea neplăcută s-a risipit.

Mă întreb de ce nu procedăm la fel în viaţa de familie?
Eu vă sugerez să nu mai păstraţi amintiri negre, dureroase. Procedaţi întocmai cum procedaţi cu gunoiul din bucătărie. Insă atenţie mare să aruncaţi numai gunoiul!

Spre exemplificare vă propun un scurt fragment din discuţia ce am purtat cu un client:

- “După divorţ obişnuiam să-i telefonez fostei soţii cam la 4-5 zile. Vorbeam depre copii, despre problemele mele de sănătate. Ultima oară am sunat-o de ziua ei pentru a-i ura cele cuvenite momentului, iar fost soţie m-a întrebat”:

- "Cum de ţi-ai amintit că azi e ziua mea?".

- "Am fost căsătoriţi aproape 30 de ani, nu aveam cum să uit. In aceşti ani noi am avut multe momente frumoase"- i-a răspuns el.

- "Eu nu am avut"- a replicat fosta soţie.

Replica ei a  pus punct comunicării dintre ei.

Scriind aceste rânduri mi-am amintit de cartea "De ce femeile uită greu şi bărbaţii repede", editată de Curtea Veche, sub semnătura autoarei dr. Marianne J. Legato. Potrivit dr. M.J Legato " creierul masculin şi creierul feminin sunt extrem de diferite atât din punct de vedere chimic, cât şi din punct de vedere structural, ceea ce explică de ce bărbaţii şi femeile abordează lumea în moduri atât de puţin asemănătoare".

Primul pas către relaţii de cuplu mai sănătoase şi o viaţă sentimentală împlinită este  înţelegerea  corectă a omului de lângă noi.

In perioada de îndrăgostire, femeile şi bărbaţii sunt mai asemănători. Testosteronul este hormonul care influenţează apetitul sexual atât la femei cât şi la bărbaţi.
 Prof. Dr. Donatella Marazziti, psihiatru la Universitatea din Pisa, efectuând un studiu pe un grup  de îndrăgostiţi  a observat că bărbaţii prezentau un nivel mai scăzut de testosteron decât  cel normal, în timp ce la femei nivelul de testosteron era mai crescut decât cel normal. Din punct de vedere hormonal se poate spune că bărbaţii şi femeile se întâlnesc undeva la mijloc, când sunt îndrăgostiţi. Perioada de îndrăgostire durează maxim 3 ani, excepţiile confirmă regula, iar relaţia în cuplu se modifică.
 Statistica medicală arată că pentru femei sursa de stres este familia, în timp ce pentru bărbaţi stresul vine dinspre locul de muncă.

Iată acum o scurtă povestioară  care ilustrează că poţi trăi o viaţă fără să cunoşti omul de lângă tine, ci doar să crezi că-l cunoşti.

"Cincizeci de ani de politeţe

Un cuplu mai în vârstă şi-a sărbătorit nunta de aur, după 50 de ani de căsnicie. In timp ce luau micul dejun împreună, femeia se gândi:

- De 50 de ani am grijă de soţul meu, întotdeauna i-am dat lui partea crocantă din chifla de la micul dejun. Astăzi, în sfârşit, vreau să mă bucur de această delicatesă eu însămi.

A întins unt peste jumătatea crocantă de sus şi i-a dat soţului cealaltă jumătate. In ciuda aşteptărilor ei, el a fost foarte mulţumit, i-a sărutat mâna şi i-a spus:

- Draga mea, tocmai mi-ai dăruit cea mai frumoasă bucurie a zilei. De 50 de ani nu am mai mâncat partea de jos a chiflei, care îmi place cel mai mult. Intotdeauna m-am gândit că tu trebuie să o mănânci, pentru că îţi place atât de mult."

Această povestioară scoate în evidenţă cum falsele credinţe te ţin departe nu doar de împlinirea nevoilor tale, ci şi ale celuilalt. Doar prin comunicare directă poţi afla ce-i place lui, iar el ce-ţi place ţie. Falsele credinţe aduc frustrări şi pot conduce la ignorarea propriilor nevoi. De aici poate începe şirul nesfârşit al reproşurilor care vor eroda zi de zi relaţia.

Pentru că sunt femeie am abordat articolul asemeni unei femei, inserând povestioare din care cititorul să tragă propriile concluzii. Asta nu înseamnă că am scris numai pentru femei sau că nu ştiu că bărbaţii caută lucruri logice, clare, ori  drumul cel mai scurt între A şi B.

 In plus am scris pentru suflet, cu suflet.

Multumesc celor care au inspirat scrierea acestui articol si celor care au oferit feedback.

surprize placute si mai putin

Zilele acestea am fost prezenta la mai multe evenimente, conferinte pe teme de nutritie si diete, seminarii pe diverse teme ce vizau: calitatea vietii, sanatatea, frumosul, perfectiunea, bucuria de viata. Vorbitorii: medici, psihologi, specialisti in nutritie si un fizician.

Surprizele neplacute au venit din partea fizicianului si a unuia dintre psihologi. Cand au cuvantat psihologul mai intai s-a prezentat, incepand cu: "desi sunt psiholog si profesor va marturisesc ca am emotii". Nu a spus cum se numeste, nu va spun nici eu. Pot doar sa va spun ca pentru mine este primul profesor care la fiecare 3 cuvinte rostea un ăăăăăă asemeni unui scolar care nu isi invatase tema.

Nici fizicianul nu s-a prezentat, dar cum intentiona sa vorbeasca  despre medicina energetica a inceput plin de energie sa atace guvernul Boc si presedintele, care au distrus sistemul medical romanesc. In acele clipe mi-am amintit de minunata zi de miercuri 23 noiembrie cand m-am bucurat de participarea la CMI a unor mari personalitati ale lumii medicale internationale care au (ne-au) prezentat rezultatele studiilor si cercetarilor intreprinse in ani de munca. Acei oaspeti internationali nu au atacat pe nimeni, nici pe ai lor, nici pe ai nostri.

Oare noi romanii sa nu pierdem niciun prilej de a acuza, de a lovi  in conationalii nostri?  De cand ma stiu au existat oameni multumiti si oameni nemultumiti de conducerea politica, dar acum mult prea multi oameni isi exprima opiniile fara a mai tine cont unde se afla si pentru ce sunt acolo.

Sa presupunem ca a fost o strategie a dlui fizician pentru a-si introduce produsul: un aparat ce asigura vindecarea pe toate nivelele. Altminteri vorbitorul a dovedit abilitati de marketing, fluiditate verbala, coerenta.

Surprizele placute au venit de la medici si de la o doamna psiholog care au facut exact ceea ce era anuntat in program intr-un mod profesionist, deschis, apropiat. M-am bucurat sa aflu de la una dintre vorbitoare ca a infiintat o scoala pentru parinti spre a-i invata sa-si creasca si ingrijasca copiii. Tot domnia sa a povestit cum a aflat de la o fetita de 6 ani ca " portocalele nu se mananca, se bea".

Rog parintii care citesc aceasta postare sa-si educe copiii sa manance fructe. Sucul de portocale este sanatos, dar fibrele alimentare si informatia continuta in celule se pierd .

23 noiembrie Congresul de Medicina Integrativa

La Otopeni, langa Bucuresti,  s-a desfasurat, in 23 noiembrie, Congresul de Medicina Integrativa. Printre participanti s-a numarat si Prof. John G. Ionescu, PhD . 

Pentru mine a fost o mare bucurie sa fiu in sala, alaturi de medici si psihologi interesati de tematica seminarului : "Terapii moleculare pentru incetinirea proceselor de imbatranire a pielii" cu atat mai mult cu cat tematica abordata de distinsul om de stiinta in deschiderea congresului "Nutritie anti-inflamatorie personalizata ca factor cheie pentru o terapie integrativa" imi completeaza cunoasterea.

Pentru conformitate cat si pentru cei interesati de subiect puteti accesa:

http://www.patmedin.ro/fisiere_download/congres/speakers/descriere%20activitate%20ionescu.pdf

Despre boala Hodkin si Conceptul de medicina integrativa a conferentiat  Prof Dr Volker Diehl

http://www.patmedin.ro/fisiere_download/congres/speakers/Professor%20doctor%20Volker%20Diehl.pdf

Si foarte important pentru noi psihologii din Romania , Marco Romeo, coordonatorul Societatii  Italiene de Pshihooncologie, a subliniat in discursul sau : importanta psihologului ca si partener de echipa cu medicul.  Medicina Integrativa ia in considerare sufletul si trateaza cauza bolii, nu efectul.

http://www.patmedin.ro/fisiere_download/congres/speakers/Marco%20Romeo.pdf

Jocul cu cuvintele si efectul manipulator

Citind articolele referitoare la proaspetii absolventi de liceu am constatat ca ei sunt numiti "copii", "elevi"sau/si "tineri". Sa vorbesti despre un absolvent de liceu numindu-l "copil" este manipulativ si nu aduce beneficii persoanei, doar ne poate duce cu gandul ca respectivul nu are varsta mentala apropiata de varsta cronologica.

Desigur  ca nu putem fi toti  specialisti in psihologia varstelor si nici nu ar fi bine sa fim , nici de folos nu ar fi, dar toti oamenii de presa, jurnalistii, care folosesc apelativul "copil" referindu-se la un tanar o fac cu un anume scop.

Se pun ei in pielea tinerilor pe care numesc "copii" ? Isi amintesc cata frustrare produce  unui adolescent acest apelativ?

Ar fi suficient sa se gandeasca cum se simteau la 18 ani, cum vroiau sa fie priviti la 18-19 ani. Niciun tanar de 18-19 ani nu vrea sa fie privit  si tratat ca un copil. 

Copilul este copil doar pentru parintii lui si considerat ca atare, de catre multi parinti si bunici, inca mult timp dupa ce a trecut de varsta inocentei.

Copilul poate fi elev, adolescentul poate fi elev;  tanarul poate fi :elev, absolvent, student, etc.

Cand presa si societatea se refera la tinerii care au picat examenul de bacalaureat este firesc sa fie tratati ca tineri absolventi. Nu foloseste nimanui sa-i privim ca pe niste copii care au avut nesansa sa dea Examenul de maturitate in anul de gratie 2011. Desigur ca impactul emotional al apelativului "copil" in situatia esecului la bacalaureat este foarte puternic. Insa acest impact nu prea foloseste tinerilor. Poate mai de folos este esecul la bacalaureat pentru ca pe multi ii va trezi la realitate. Esecul este personal ca si reusita. Tanarul care a luat bacalaureatul s-a simtit fericit, a primit felicitarile familiei si prietenilor, s-a bucurat alaturi de cei dragi. A felicitat cineva echipa care l-a pregatit pentru aceasta reusita ? Ma indoiesc .

 Multumesc celor care au inspirat scrierea acestui articol si celor care au oferit feedback.

Iluzii

Adesea folosesc in terapie tehnica oglinzii. Cand clientul se priveste in oglinda  reuseste sa inteleaga ca dizarmonia din el se reflecta in apropiati (copii, parinti, parteneri de viata, colegi, vecini). Unii accepta cu greu ca ceea ce vad  si nu le  place  la ceilalti se intampla si in ei. 

Pornind de la aceasta idee ma aliniez si eu acelora care sustin ca lumea devine o oglinda perfecta a dizarmoniei noastre colective.

De multe ori avem  impresia ca tot ceea ce vedem, auzim ori citim despre ceva este o poveste aflata „in exterior”, care nu are nicio legatura directa cu viata noastra. 

Aceasta este iluzia!

Va invit sa reflectati la lipsa de armonie din viata voastra, din corpul vostru tinand cont de faptul ca orice alegeti sa faceti sau sa nu faceti se rasfrange nu doar asupra voastra.

Cautati mai adanc sensul proverbului  " Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face " . Cautati in voi, in sufletul vostru si in actiunile voastre.

Multumesc celor care au inspirat scrierea acestui articol si celor care au oferit feedback.

Lumea se va aranja singura daca Omul se reconstruieste pe sine (poveste preluata)

Povestea ce o veti citi azi am primit-o de la prietena mea Renata . Asemeni ei, am citit-o dupa cateva zile de la primirea mesajului. Hotarasem sa-mi dedic aceasta zi, sa citesc, sa fiu atenta la mine si la nevoile mele.  Si am reusit in prima jumatate a zilei. Apoi am inceput sa deschid mesajele, ce asteptau cuminti sa fie deschise si citite. Nu incep intai cu cele de la prieteni pentru ca vreau sa le acord toata atentia mea. Asa se face ca tocmai mesajele de la prieteni le citesc rar .

 Acum va invit sa cititi povestea si cu siguranta veti intelege de ce am deschis mesajul abia azi.

Un copil si tatal sau calatoreau cu trenul.

Calatoria trebuia sa dureze circa o ora. Tatal se aseza comod si se puse sa citeasca o revista pentru a se distra. La un moment dat copilul il intrerupse, intrebându-l: "Tata ce este cladirea aceea?" Tatal se uita sa vada ceea ce i-a aratat copilul si raspunse : "Este o fabrica". incepu din nou sa citeasca când copilul il intreba din nou: "Tata când sosim?" Tatal i-a spus ca mai au inca de mers. A inceput din nou sa citeasca, dar o alta intrebare a copilului il intrerupse urmate apoi de alte si alte intrebari.

Tatal, disperat, cauta un mod pentru a-l face pe copil sa se distreze. Vazu in revista pe care o citea multe chipuri de oameni, o rupse in mai multe bucati si o dadu copilului invitându-l sa reconstruiasca aceste chipuri intocmai ca la un joc de puzzle, dupa care se aseza multumit pe scaunul sau convins ca copilul va fi ocupat pentru tot restul calatoriei. Nu apucase sa treaca multa vreme caci copilul exclama: "Am terminat!".

"Imposibil!" raspunse tatal. "Nu pot sa cred! Cum ai putut reconstrui imaginea atat de repede?" Imaginea era reconstruita perfect.

Copilul raspunse: "Nu m-am fixat asupra lumii (a oamenilor celor multi) caci pe cealalta parte a foii era figura unui (singur) om; AM RECONSTRUIT OMUL SI LUMEA S-A ARANJAT SINGURA!!!"

Lumea va fi aranjata numai când oamenii vor fi ei aranjati, vor fi loiali si onesti.
Lumea va fi aranjata atunci când fiecare om va fi capabil sa se revizuiasca in interiorul sau!

 Multumesc Renatei si drei Kya Lee