Nu te mai suport , schimba-te! Altfeee...l

Titlul sugereaza desigur  abuzuri  verbale. Ramanem aici sa continuam discutia despre abuzuri deoarece am primit multe mesaje de la persoane care traiesc in parteneriate de acest gen.

" Sa ma schimb , dar cum ? Nu stiu unde gresesc, el nu imi spune. Se infurie insa si eu incerc sa-l inteleg ".

Solicitarea schimbarii poate fi legitima, dar nu in maniera abuziva, amenintatoare, jignitoare.

Solicitarea schimbarii poate fi formulata de oricare dintre parteneri in beneficiul ambilor. O relatie de cuplu presupune intimitate, iar Intimitatea se creeaza prin intentia de a comunica, de a intelege si de a avea reactii adecvate. Intimitatea nu inseamna doar sex,ci  inseamna sprijin emotional, apropiere, timp petrecut impreuna, inseamna incredintare.

A petrece timp impreuna este diferit de "mergem cu bicicletele la pescuit impreuna cu alti prieteni" sau de " hai sa invitam niste prieteni la noi". A petrece timp impreuna poate insemna sa facem lucruri impreuna sau sa pot sa-ti vorbesc si sa ma simt auzit.

Prietenii, retelele  sociale au rolul lor in viata fiecaruia dintre noi, insa nu se recomanda a abuza de ei pentru ca intre noi doi este un spatiu gol.

Cand vrei schimbare, ceri partenerei/partenerului sa discutati acele schimbari pe care le doresti. 

Cand vrei schimbare esti deschis dialogului si manifesti aplecare in sensul armonizarii cu celalalt.

Cand vrei schimbare si prin asta intelegi sa-ti impui propriile reguli, stil de viata, nevoi, iar dialogul duce la  urlete si lovit cu pumnul in masa, inseamna ca vrei sa-l controlezi si sa-l manipulezi pe celalalt. Este schimbarea pe care o pretinde agresorul/persecutorul. Amenintarea persecutorului poate merge chiar pana la a-ti spune " Gata , ne oprim aici!".

 Te inspaimanta amenintarea? Oare de ce? De cate ori ai auzit acest "gata, ne oprim!"  sau "terminam!"

De multe ori? Ce ai simtit atunci ? Frica?

Ceea ce ai simtit, exact acel sentiment te tine in relatie. Poti crede ca e iubire. Poti crede ce vrei. Ii poti vedea calitatile in cele mai frumoase culori, si sigur are calitati. Dar umbrele le vezi? Umbrele din tine le vezi?

Agresorul tau iti simte frica si stie ca o poate folosi pentru a intoarce situatia in favoarea lui.

O relatie construita pe frica este dominare, nu este iubire. 

Sigur ca dominatorul iti va oferi si momente tandre, in fond se bucura si el de ele. Sigur ca iti va face un cadou frumos pentru ca peste cateva zile sa-ti spuna " te superi pentru un fleac, ai uitat ce am facut pentru tine".

Orice relatie se negociaza, chiar si relatia de iubire.

Intr-o relatie in care unul doar il informeaza pe celalalt , pretinde si ofera ce vrea, cand/cat si cum vrea,  celuilalt ii ramane sa  accepte tacit, sa  se supuna, sa sufere in tacere, sa spere ca poate maine va fi mai bine sau sa spuna Stop, e timpul sa discutam!

Aici apare marea dificultate.

Multe persoane mi-au marturisit ca simt frica atunci cand ar trebui sa comunice partenerei/ partenerului o dorinta, o nevoie, etc.

-" Spui ca sotul tau s-a enervat. De ce?".

-" Nu stiu exact, eu cred ca...".

-" Ii spui ce simti, cum te simti?"

-" Nu cred ca ar intelege".

-" Mergi mai departe ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat?".

-"Pai , ma gandesc ca poate a avut dreptate. Nu stiu, are atatea pe cap".

Fragmentul  ilustreaza lipsa comunicarii dintre  doi soti, nesiguranta ei, cedarea puterii personale, frica de a se exprima pe sine, sentimente de inferioritate, stima de sine scazuta.

***

In cazul unui tanar cuplu, care imparteau nu doar viata personala ci si afacerea, situatia a fost mult complicata de faptul ca locuiau intr-un oras mic, erau persoane publice si riscul ca ea sa ramana fara job era foarte mare. Si mai era ceva era Rusinea sau  frica de a nu se afla ce traim, cum traim. Adesea in public iesim cu hainele de sarbatoare, sau cum se numeste  azi tinuta corecta/business casual/smart casual. Ne straduim sa transmitem in jur mesajul ca suntem fericiti, impliniti si ca viata si relatiile noastre sunt precum imaginea pe care o afisam. Nu constientizam ca este o masca. Cand suntem nevoiti sa dam jos masca ne invadeaza rusinea, dezamagirea, tristetea si ne intrebam "cum sa apar maine asa cum sunt?"; " ce va spune lumea?"

Lumea are treaba ei , nu a ta. Se va amesteca doar in cazul in care permiti asta. Se va amesteca doar in cazul in care si tu faci la fel.

 Violenta verbala este faza de inceput!!!

Tanara femeie s-a desprins greu si tarziu de partenerul ei. Jignirile, umilintele si bataile au culminat cu un atac public si violent. Revolta resimtita de agresor in momentul  separarii l-a adus  pe acesta in stare sa o loveasca cu masina in parcare.

Pentru cine nu are puterea sa spuna "Stop!" in aceasta etapa ATENTIE: urmeaza   faza de violenta fizica.

"M-a lovit cu masina la genunchi, cand imi duceam dosarele la masina. L-am vazut ca se indreapta spre mine, dar nu mi-am imaginat ca va da peste mine. Nu e foarte grav, o sa-mi treaca".

Motivele pentru care toleram astfel de comportamente sunt in noi, adanc inradacinate. De regula nu devenim constienti de ele decat in situatia in care citim despre abuzuri si violenta si ne recunoastem in povestile pe care le citim. Putem descoperi cu uimire ca drama pe care o traim este de fapt nevoia de a face un pas catre schimbare si vindecare, este durerea care te trezeste la realitate si te obliga sa faci ceva pentru tine. Cartile de specialitate sunt azi la indemana. Ce te poate impiedica sa citesti? Citeste sau vorbeste cu un specialist despre problema ta. Cere sprijin! Actioneaza.

Ai retineri sa apelezi la serviciile specialist in consiliere de familie? De ce?

Rabdarea este o virtute, dar sa rabzi jigniri, umilinte si batai nu cred ca in regula. Si iata de ce consider ca nu e in regula:

1. reprimam toate suferintele si le ducem cu noi; astfel apar boli somato-psihice, cancere, tulburari psihice,etc.

2. suntem , cu voie sau fara voie, modele pentru copiii nostri, care vor fi marcati de disfunctionalitatea familiei si vor dezvolta comportamente antisociale ori diverse angoase si fobii.

3. riscam sa ne pierdem  curajul de a ne exprima in public

4. ne pierdem stima de sine si respectul de sine

5.riscam sa ne pierdem integritatea fizica, libertatea sau chiar viata

6. renuntam la dreptul de a fi

7. renuntam la dreptul de a face

8. renuntam la dreptul de a avea

Spune Stop abuzurilor verbale!

Ceea ce crezi este una, ceea ce traiesti si simti in corpul tau este alta.

Mintea si emotiile actioneaza asupra corpului. Ceea ce simti in corpul tau este adevarat. Corpul nu te minte. Ceea ce crezi este ceea ce gandesti sub presiunea angoasei de anticipare.

Ce spune corpul tau  atunci cand " crezi ca.."?

Cand corpul simte frica, ingheti si stii ca iti este teama. Daca frica nu te-a tintuit in loc probabil ca o vei lua la fuga. Durerea acuta invinge frica. Afirmatia este sustinuta de experienta mea clinica  in stomatologie. Ani de-a randul am observat comportamentul pacientilor, care se prezinta la stomatolog cand dintele e compromis si e necesara extractia. Durerea lui s-a intins pe o lunga perioada de timp, dar sub pretextul ca nu are timp /nu are bani a amanat. Cand durerea a atins punctul de varf il auzi spunand: "am o urgenta, trebuie sa-mi scot o masea care nu ma lasa sa dorm de x nopti".  Frica de durere se asezase confortabil in spatele a ceea ce vroia sa creada pacientul,care gasea tot felul de pretexte. El nu exprima ceea ce simtea de fapt.

Extractia dentara este un act chirurgical (mica chirurgie), iar eu la chirurgie am invatat ca exista un numar de situatii clare  cand este indicata extractia, iar printre acelea nu era mentionata extractia la cererea pacientului. Tot atunci am invatat ca urgenta reclamata de pacient era de fapt neglijenta si mai era si  frica de durere ori frica inoculata de povestile altora. Am cunoscut oameni care nu fusesera in viata lor la stomatolog si care se temeau pentru momentul cand vor fi obligati sa mearga.

Am folosit exemplul durerilor de dinti pentru ca fiecare a trait macar durerea eruptiilor dentare, nu doar extractii ori tratamente.

Durerea ne scoate din casa, fie zi , fie noapte. 

Durerea ne trezeste la realitate. 

Durerea ne obliga sa actionam, chiar radical, cum este cazul extractiilor dentare, pentru a scapa de durere.

Cand durerea ta te-a scos din casa e timpul sa o privesti cu maxima seriozitate si sa cauti solutii, nu obstacole.

Articol deschis persoanelor care se afla in urmatoarele situatii:

-au intrebari legate de subiect,

-au fost/sunt abuzate verbal,

-se regasesc in acest articol sau in articolul "Abuzul verbal in relatii - o forma de violenta psihologica" publicat aici pe blog.

Imi puteti scrie pe adresa de mail: vicctoriaion.psihologultau@gmail.com

Vrem schimbare, de fapt schimbarea celuilalt

" mitocanul se naste jignit" spunea Caragiale 

Anii au trecut peste mine si nu incetez sa ma minunez de cate lucruri bune s-au pierdut si cate rele am reusit sa punem in loc in acesti ani de asa zisa democratie.

In sensul dat democratiei de unii concetateni/concitadini s-a  pus in fata  unor cuvinte prepozitia "FARA", astfel incat expresiile "fara limite"; "fara obligatii"; "fara reguli";"fara simt civic";"fara respect pentru cel de langa noi"; "fara participare efectiva";"fara teme" si lista poate continua, ne conduc viata. Unde am ajuns? Am ajuns in situatia de haos general.

 Ideea de respect de sine, pentru unii inseamna : merg la sala, merg la club, ma imbrac cu haine de firma si dau ignor celor care nu sunt asemeni mie.

Nu cred ca cei care gandesc si se comporta cum spuneam mai sus, vor sta o clipa in loc si vor reflecta la ceea ce am scris.

Ceea ce scriu acum este pentru cei carora le pasa cu adevarat de ei, de copiii lor si de viitorul lor si al copiilor lor.

Respectul de sine se reflecta in respectul pentru celalalt, indiferent cine este celalalt.

Sa locuiesti intr-un bloc si sa nu saluti/nu raspunzi la salut este o dovada de mitocanie si oricate ore ai petrecut in fata oglinzii tot mitocan esti.

Nu as fi scris despre aceste aspecte ce tin de educatie in primul rand si de nivelul de civilizatie al individuala daca nu mi s-ar fi oferit ocazia sa discut cu profesori si traineri din Canada si UK. Pe un alt blog am scris despre importanta celor "7 ani de acasa"..doar ca multi sunt prea ocupati sa mai dea atentie unor aspecte "perimate".

In fapt aceasta atitudine de lipsa de respect, de respingerea normelor de convietuire in comunitate, in familie arata ca frica de autoritate este mai mare decat ne putem imagina.

Aceasta frica de autoritate ni s-a transmis cu voie sau fara voie. Odata inoculata frica de autoritate/frica de norma exista in noi chiar daca parintii au fost ingaduitori si protectivi. 

In cazul in care am avut parinti excesiv normativi  este lesne de inteles de ce respingem norma (orice fel de norma); numai ca ceea ce respingem se va intoarce impotriva noastra si vom trai mereu frustrarea ca suntem respinsi si asta pentru ca inconstient respingem ceea ce nu acceptam la noi. Respingand norma respingem oportunitatea unei vieti armonioase.

Pentru cei care au avut sansa unor parinti ingaduitori viata poate avea culori mai pastelate si poate fi mai relaxata in functie de cat de flexibili au fost parintii.

Ingaduinta, toleranta, flexibilitatea sunt calitati excelente doar ca sunt diferite de " a trece cu vederea'/ " a lasa lucrurile in voia sortii".

Lucrurile lasate in voia sortii ori care baleiaza dupa placerea fiecaruia conduc la haos. Odata instalat haosul situatia se pierde de sub control si cu greu, cu efort sustinut, mai poate fi redresata.
Sugestie: reflectati la asemanarile si diferentele dintre preocupat si prea ocupat.
Sunteti preocupat sa va observati ori sunteti prea ocupat sa va observati comportamentul si trairile?


Multumesc celor care au inspirat scrierea acestui articol si celor care au oferit feedback.

Mărturisiri

Ador marea și poate din acest motiv   am reusit să trec cu bine prin multele încercări ale vieții. Am fost pe val, am fost sub val. De fiecare dată eram atentă la respirație. Mult mai tarziu aveam să aflu despre benficiile respirației în reducerea atacului de panică ori/și a stresului.

Am învățat să modelez dinți, am învățat să modelez destine umane.

Am modelat și șlefuit dinți; am reconstruit integritatea funcțională a arcadelor dentare.

Azi modelez destine umane, corectez comportamente, reintegrez social ori profesional persoane care și-au pierdut unele abilități.

Mama m-a vrut perfectă și m-am ales cu o "minunată" rană de respingere. Mult timp am revăzut-o pe fetița,   ce am fost, plângând îngrijorată pentru că mama nu o va iubi dacă nu e bună.

 " Nu sunt destul de bună" a devenit refrenul vieții mele și sursa multor frici și  eșecuri.

 Nimeni nu este perfect, iar viața este o școală care ne obligă să creștem și să învățăm să fim, să facem, să avem.

Cum creștem? Acceptând lecțiile și experiențele de viață.

Cum învățăm? Participând, observând, exersând.

Viața este presarată cu multe clipe de bucurie, din acest motiv vă rog să nu vă atașați de o bucurie pentru că atașându-vă tăiați aripile vieții.

Printre clipele de bucurie se strecoară și clipe de tristețe, boală ori doliu; sunt situații inerente ce le puteți traversa mai ușor fiind sprijiniți și ascultați de un specialist. 

Respingem și ne simțim respinși atunci când ne este frică de o pierdere.

Frica de a pierde iubitul/iubita apare la persoanele care în copilărie s-au simțit respinse sau neacceptate neconditionat de părintele de același sex.

Acceptarea conditionată a copilului se traduce prin răni de respingere ori răni de abandon.

Rana de abandon este trăită în relație cu părintele de sex opus.

Viața ne dă o șansă aducând față în față colegi ori parteneri de cuplu cu aceleași răni ca și noi.

 De ce spun că este o șansă? Pentru că ne ajută să vedem și să devenim conștienți de ceea ce se petrece cu noi. Conștientizarea este șansa noastră de vindecare.

-" Eu nu știu dacă el vrea să rămână cu mine așa că mai bine ne oprim aici".

-" Dar tu vrei să rămâi cu el?"

-" Dacă el nu-mi spune că e sigur 100% că vrea să fie cu mine, atunci nu-l vreau. Ne oprim."

Am văzut în exemplul de mai sus cum se manifestă respingerea, care evidențiază  tendințele autodistructive, anularea sentimentelor pentru partener și de sine, non-acceptarea, nesiguranța. O persoană cu rană de respingere se așează în calea propriului destin.

Tendinta persoanelor cu rana de respingere este să împingă lucrurile până la marginea prăpastiei. Odată rămași singuri se izolează în casă, pândesc de după perdea , nu răspund la telefon 2-3 zile. Apoi se ascund o vreme în muncă după care cu mai putin sau mai mult elan iși încearcă iar norocul.

Unii oameni retrăiesc aceleași experiențe de mai multe ori pentru că nu vor să accepte și să învețe din retrăirea acelorași frustrări în relații diferite. Schimbarea partenerei/partenerului nu e de vreun folos dacă nu schimbi nimic în tine.

Să accepți o anume experiență nu înseamnă că e preferata ta ci o cale de a învăța compasiunea, bunăvoința, respectul de sine și pentru celălalt.

Un tată, ii povestea fiului de 10 ani :

"Intr-un an, de Crăciun, am primit multe jucării, cred că aveam vreo 10 ani ca tine acum, și am cerut voie mamei să chem câțiva copii la mine să ne jucăm."

-" Au venit cu jucăriile lor?" l-a întrerupt băiatul.

-" Nu, ei nu aveau jucării, erau copii săraci. Când aveam eu varsta ta putini copii aveau jucării."

-"Dar eu nu vreau să dau jucăriile mele copiilor. Nu-mi place asta." a intervenit copilul.

-"Te cred, mie însă nu-mi plăcea să mă joc singur. Am ales între a mă juca singur cu jucăriile sau a mă bucura de compania prietenilor de joacă invitându-i să ne jucăm cu jucăriile mele."

Copilul și-a privit tatăl, a adunat la piept toate jucăriile și a plecat, trist, să se joace singur în camera lui.

Băiatul are tulburare pervazivă de dezvoltare, iar pentru tată a fost greu de acceptat.

Când nu te simți acceptat respingi.
Te întreb acum cum vezi și cum înțelegi frica ta de a fi părăsit(ă) sau frica de a fi respins(ă) la un interviu? Ce îți spui în gând? Acuzi pe cineva de ceva? Constientizezi că procedezi asemeni persoanei pe care o judeci/o acuzi?
Răspunsul e simplu:  el/ea e ca tine sau tu esti ca el/ea. Mai greu este să vezi asta, să accepți, să integrezi și să vindeci.

Șansa de vindecare există, altfel nu am fi vorbit acum despre vindecare, dar mai important decât vindecarea este acceptarea și iubirea necondiționată a copiilor noștri.
Indemn cititorii mei să-și iubească și să-și accepte copiii necondiționat. Indemn cititorii mei să transmită acest mesaj cuplurilor ce se pregătesc să devină părinți.
In viață doar părinții ne pot iubi și accepta necondiționat. Iubirea și acceptarea necondiționată a copilului indiferent de sex, abilități ori performanțe îl ferește pe copil de rana de respingere și îl învață să se iubească pe sine, se să accepte așa cum e.
Când nu te simți acceptat ești nesigur. Când ești nesigur îți agasezi iubita așteptând confirmări repetate că te iubește numai pe tine, că va ramâne cu tine. Si oricâte asigurări ai primi tot o vei întreba a mia oară "tu chiar mă iubești? nu ai să mă părăsești? sigur mă iubești așa cu toate defectele mele?" Evident ambele sexe se confruntă cu probleme de gen, din păcate.

Părinți și viitori părinți, iubiți-vă și acceptați-vă neconditionat copiii. Este darul cel mai de preț pe care il puteți oferi copilului vostru. Este temelia pe care își va construi viața.
Viața trăită în iubire, încredere și acceptare este o viață sănătoasă, liberă de frici (sursa multor boli fizice și psiho-somatice și eșecuri).

Mulți ar spune că  succesul  în viață ține de șansă, însă pentru a profita de șansă ai nevoie de încredere în tine. Aici multi dintre cititori își vor aminti de momentele de ezitare( nu știu dacă voi face față, poate alții sunt mai buni, nu știu sigur dacă asta vreau să fac, etc).

Sunteti de acord cu mine când spun că iubirea necondiționată și acceptarea necondiționată a copilului sunt darurile cele mai de preț ce ni  le pot oferi părinții?

Radiografia propriei imagini

Urmaresc comentariile postate la diverse articole despre prestatia profesionala/actiunile private/declaratiile publice ale unor oameni politici,  vedete autohtone din lumea show biz ori din sport  si nu pot sa nu observ cata frustrare exista in cei care comenteaza.

Partea buna este ca au gasit o modalitate prin care sa o exprime. La polul opus se constata practica  nociva si contraproductiva devenita obisnuinta: aruncatul cu pietre/jigniri/insulte in oameni pe care nu ii cunosc, nu vor sta niciodata cu ei la masa, cel mult se vor intersecta pe sosea, intr-un mall, ori se vor privi pentru o clipa la un semafor.

Oameni care prin forta imprejurarilor au ajuns pe sticla, cu cat sunt mai mediatizati cu atat primesc mai multe injuraturi din partea frustratilor.

Unii citesc un articol, neinspirat, despre o persoana intens mediatizata, si se  grabesc sa posteze cateva injuraturi la adresa persoanei ; ele suna cam asa:

"cine mama dreak se crede si bou asta?"

"sa-l ia dracu pe el si pe grasana de nevasta-sa"

"cine mama dracu a adus-o pe proasta asta la televiziune?"

De cele mai multe ori frustratul confunda un comportament/o actiune sub asteptarile sale cu persoana de la care avea alte asteptari si se grabeste sa-l eticheteze "idiotul asta trebuie dat afara"; "e un imbecil"; "e o vaca"; "e o tuta".

De unde vin frustrarile?

Din tot ce inseamna nemultumire de sine

Din toate visele  neatinse pana azi.

Din abandonul de sine.

Din nepriceperea ca ceea ce nu-mi place la celalalt exista in mine si refuz sa accept asta.
Desigur ca in cele mai multe situatii poate fi constructiva critica unui anume comportament care frizeaza bunul simt, dar asta nu da nimanui dreptul sa judece si sa eticheteze persoana.
Este simplu sa stai in fata televizorului si sa-l injuri pe antrenor pentru cum isi conduce echipa, dar cati dintre cei care injura si insulta persoana antrenorului au fost vreodata acolo, la nivelul lui si in situatia lui.
Este simplu sa vanezi greselile unui moderator de emisiune cand acesta e incepator in ale meseriei, dar asta nu iti da dreptul sa-l etichetezi ca fiind idiot.
Oare cati dintre cei care se grabesc " sa arunce cu piatra" au fost vreodata antrenori/spotivi de renume ori moderatori de emisiuni radio-tv?
Pentru cei care se grabesc sa arunce cu vorbe rautacioase sugerez sa mearga la oglinda si sa se priveasca in ochi punandu-si intrebari de genul:
Ce valori personale ma determina sa spun despre x ca este o vaca gasa ori ca y este un imbecil?
Am cu adevarat o scara a valorilor?
Sta x (vaca grasa) sau y(imbecilul) in calea destinului meu?
Voi fi mai implinit daca ii improsc cu noroi pe toti care au indraznit sa fie diferiti de mine?
Este corect/fals atunci cand afirm ca am intarziat la serviciu pentru ca mi-a stat in cale o baba nenorocita ce plecase de acasa sa nu o gaseasca moartea?

Indiferent ce varsta ai azi, e valabil doar pentru azi.

Indiferent cat de spontani, isteti, inteligenti, frumosi va vedeti cautati adevarul in proprii ochi si in propria inima; numai asa veti obtine radiografia propriei imagini.
De ce radiografie pentru ca o radiografie arata mai mult decat o imagine inflamata de orgolii si false credinte.
O radiografie va arata unde aveti rani, unde si cand  ati faultat si v-ati iluzionat ca "arbitrul nu a fost pe faza".
O radiografie va arata tot ce ati inchis in voi din frica de a va exprima pe voi, din non-acceptare, din nepricepere, din lipsa de respect de sine, din neiubire de sine.

Barbatii

Barbatii….

Fiecare barbat este copilul unei femei .

 Unii barbati au parte de o bunica sau doua, uneori chiar trei. Nu toti barbatii, in copilarie, au bone, dar pe masura ce cresc  au cu siguranta invatatoare, profesoare; unii mai norocosi  au iubite, sotii, amante, altii au si soacre.

Fiecare femeie din viata unui barbat incearca sa-l modeleze asa cum ii convine ei sau cum crede ca va fi spre binele lui.

Gratie site-ului topexperti.ro intru in contact cu multe adolescente care imi semnaleaza suferintele pricinuite de comportamentul tinerilor cu care ele sunt in relatie.

Fiecare tanara vrea atentie, fiecare tanara vrea sa fie iubita si de cele mai multe ori tanara vrea ca iubitul sa faca fata cu brio tirului anturajului ei.

 Ce mai vrea o tanara? Vrea ca el, iubitul ei,  sa fie pe placul tuturor, adica sa-l placa prietenii, sa-l placa parintii, sa-l accepte toata lumea.

Se pune intrebarea, legitima de altfel, exista pe lumea asta vreun barbat care sa fie de accord cu cerinta de a face pe plac oricui ?

Cu siguranta nu.

Mama lui l-a crescut si educat asa cum i-a placut ei si cum s-a priceput. Prezenta sau absenta mamei in viata lui se va regasi in modul in care va manifesta incredere si  afectiune, in modul in care va putea sa ofere suport emotional, sprijin, ocrotire.

Bunica l-a crescut si educat cum i-a placut ei si cum s-a priceput.

Educatoarea, care de obicei se raporteaza la copiii de la gradinita ca si cum ar fi ai ei, situatie complet eronata, l-a educat asa cum a considerat ea.

Profesoara se straduie sa-i impuna valori, uneori propriile valori. Sunt oare valorile unei femei identice cu valorile unui barbat?

Aici probabil ca ar fi necesara o discutie mai ampla cu reprezentanti ai ambelor grupe.

Cred ca este suficient pentru a ilustra si intelege ca femeia este in mare masura responsabila de comportamentul barbatului.

Cine il pregateste pentru intalnirea cu norma, cu societatea?

 In primii ani de viata familia, care la nivel micro reprezinta societatea; apoi se adauga scoala cu tot ce inseamna ea si prietenii.

Un tanar a carui vulnerabilitate emotionala nu a fost validata de adulti (in special de tata) risca sa fie mai retras.

Nu va puteti supara pe el ca este asa, iar prietena, sotia, iubita se poate bucura ca are alaturi un barbat foarte sensibil, numai daca  il intelege.

In cazul in care ea va cere, va avea asteptari conditionandu-l… in acest caz relatia va fi un esec si o sursa de suferinta pentru el, dar si pentru ea.

Pentru fiecare femeie, adolescenta sau matura, educati barbatul pentru cine ar putea el sa devina, nu pentru a va satisface voua nevoia de iubire. Invatati-l sa faca alegeri si ca are acest drept; altminteri il veti forta sa aleaga si asta este cu totul altceva.

Invatati sa auziti ceea ce va spune El si incetati sa auziti ceea ce va doriti voi. Exemple:

“ Sunt intr-o relatie si sunt momente cand ma simt atras si de alte femei. Nu pot spune ca sunt pregatit sa ma despart de iubita mea ori ca intentionez asta. Ma simt atras de tine, imi place sa discutam si sunt dispus sa petrec timp cu tine”- spune el.

“ Este atras de mine, ce dragut! Si mie imi place de el si chiar vroiam sa-mi fac un iubit, iar daca raman gravida va trebui sa-si asume responsabilitatea” gandeste ea si ii arata ca accepta ceea ce spune el, ca ii respecta relatia si ca tot ce vrea este sa fie prieteni.

Femeile isi doresc o familie, au crescut cu aceasta norma.

Femeile isi doresc sa fie iubite si vor dovezi.

Femeile vor sa fie ascultate si intelese.

Femeile vor sa fie rasfatate.

Cine sa le indeplineasca dorintele, Barbatul nascut, crescut si educat de ele?

Probabil atunci cand femeile vor inceta sa priveasca barbatul ca pe sursa bucuriei, fericirii, stabilitatii si implinirii lor.

Femeile vor fi fericite, implinite si in echilibru atunci cand vor inceta sa caute  implinirea prin copil, prin sot, prin iubit.

Pana atunci femeile au de invatat cum sa creasca si sa educe un baietel pentru a deveni barbatul , care sa stie sa iubeasca o femeie, sa-i acorde timp si sa doreasca sa faca diverse lucruri impreuna cu ea, care sa stie sa asculte si sa incerce sa inteleaga o femeie.
Dar pana atunci este posibil ca si femeile sa inteleaga ca a conditiona fericirea si implinirea de cineva  este un esec.
Fiecare se implineste prin el insusi.

Iubeste-ma, am nevoie de tine

Deseori cand spuneti Te iubesc , inconstient spuneti Am nevoie de iubirea ta. Si pentru a va satisface aceasta nevoie alegeti sa fiti infirmiera, vindecator spiritual, medic, profesor, parinte, bunic, etc., orice meserie care garanteaza revarsarea de multumire, ecouri de iubire.

Veti spune “este normal sa vrei sa fii iubit, apreciat, recunoscut” .

Este corect, dar nevoia excesiva de iubire complica viata si dramatizeza iubirea.

Cand apare aceasta foame de iubire?

Nevoia de iubire apare odata cu venirea pe lume a copilului si creste odata cu el, in cazul in care parintii nu au stiut sa ofere o iubire adevarata- adica incredere, suport emotional, afectiune, sprijin, ocrotire. Asa se dezvolta “mare lipsa” si tot asa incepe cautarea implinirii “marelui vis de iubire”.

Excesul intareste natura infantila a nevoii, ea devine absoluta si exclusiva. Nevoia va produce un sentiment de nesiguranta; traiti cu teama de a fi abandonat(a) si asta va face anxios(a), susceptil(a), tensionat(a).

Nevoia de iubire poate duce la dependenta de celalalt si veti face orice pentru a fi iubit..chiar veti iubi, dar aici va pacaliti cand credeti ca iubiti sincer si generos, in realitate iubiti pentru a primi iubirea inapoi; cu alte cuvinte confundati iubirea cu nevoia de iubire.

Pare ca s-a intrerupt brusc?

Am o veste buna : 

Poti afla continuarea participand la o sesiune de grup ce se va desfasura lunar, in prima duminica intre orele 10-13.
Luna lui martisor face exceptie si ne intalnim duminica 31 martie la 10 fix.

Locuri limitate.

Tema va fi dezbatuta in sesiune de grup de 6 persoane . 

Locatia Str Dna Ghica nr 32b, Bucuresti

Inscrieri la telefon 0746181199

Contract parinte -copil

Iata un exemplu de responsabilizare a propriului copil.
Redau mai jos un contract  încheiat  între o mamă si fiul ei de 13 ani, care a primit cadou , de la părinţi, un iPhone.
 Articolul reproduce integral un mesaj primit pe mail. Am decis sa-l public pentru relavanta continutului.

 Înainte de a oferi fiului darul, mama i-a propus semnarea unui contract cu 18 puncte, menite să îl facă un utilizator responsabil. Nu cu firma de telefonie mobilă, ci cu propria mamă. Iată termenii şi condiţiile acestui contract:
1.   Este telefonul meu. Eu l-am cumpărat, eu l-am plătit. Ţi-l împrumut doar.
2.   Voi şti întotdeauna parola lui.
3.   Dacă sună, răspunzi. Saluţi şi vorbeşti politicos. Niciodată nu refuzi sau ignori un apel atunci când pe ecran scrie “mama” sau “tata”. Niciodată.
4.   Dai telefonul unuia dintre părinţi seara, la ora de culcare. Va sta închis până dimineaţă, când te trezeşti.
5.   Nu iei telefonul la şcoală! Discută în mod direct cu cei cărora le scrii SMS.
6.   Dacă va cădea în WC, se va sparge sau va dispărea ca prin minune, tu vei plăti înlocuirea sau repararea lui. Tunde peluza, supraveghează fraţii mai mici şi economiseşte bani pentru a fi pregătit.
7.   Nu folosi telefonul pentru a minţi, a prosti, a păcăli pe cineva! Nu te implica în conversaţii care pot răni pe cei din jur.
8.  Nu spui şi nu scrii în SMS sau în email ceva ce nu ai putea spune într-o conversaţie faţă în faţă.
9.  Nu spui şi nu scrii în SMS sau în email ceva ce nu ai putea spune într-o conversaţie la care să fie de faţă şi părinţii celuilalt. Cenzurează-te!
10. Fără pornografie! Cauţi pe internet numai informaţii pe care le-ai putea discuta deschis cu mine. Dacă ai o întrebare, în legătură cu absolut orice, întreabă pe cineva, de preferat, pe mine sau pe tatăl tău.
11.  Îl închizi sau îl dai pe silence atunci când eşti într-un restaurant sau la cinema ori când vorbeşti cu o persoană. Nu eşti un băiat nepoliticos şi nu trebuie să laşi telefonul să schimbe acest fapt.
12.  Nu trimiţi sau primeşti fotografii cu zone intime, ale tale sau ale altei persoane. Nu râde!  Într-o zi vei fi tentat să faci asta, în ciuda inteligenţei tale. Este riscant şi îţi poate distruge viaţa de adolescent/student/adult. Mediul virtual este mai mare şi mai puternic decât tine. Nu poţi face să dispară apoi nimic de acolo. Inclusiv o proastă reputaţie.
13. Nu face un milliard de poze şi filmuleţe. Nu este nevoie să documentezi totul. Trăieşte în mod real experienţele şi ţi le vei aminti toată viaţa.
14.   Nu te teme să-ţi laşi telefonul acasă uneori. Nu este viu şi nici o extensie a corpului tău. Învaţă să te descurci şi fără el.
15.   Descarcă muzică nouă sau clasică sau diferită de cea pe care o ascultă încă un milion de adolescenţi în acel moment. Generaţia ta are acces la muzică într-un mod cu totul deosebit de tot ce a fost vreodată până acum. Profită! Extinde-ţi orizonturile!
16. Joacă un joc de logică din când în când.
17.  Priveşte în sus! Vezi ce se întâmplă în jurul tău! Ascultă păsările! Plimbă-te! Vorbeşte în mod direct cu un necunoscut!  Miră-te, fără a căuta pe Google!
18.  Nu vei respecta regulile. Îţi voi lua telefonul. Vom sta şi vom discuta pe îndelete despre asta. Vom încerca din nou. Şi tu, şi eu, amândoi învăţăm continuu. Sunt mereu de partea ta şi suntem amândoi implicaţi în acest contract.
Specialiştii americani spun că astfel de reguli ar trebui discutate cu fiecare copil sau adolescent care utilizează un smartphone. Dacă nu o fac, părinţii sunt la fel de iresponsabili ca şi copiii lor.
Sunt curioasă ce părere ai despre aceste reguli.
 Ce reguli ai impus copilului tău în legătură cu telefonul pe care îl foloseşte?
 Are voie să îl folosească la şcoală?
Ai acces la informaţiile din telefonul lui?