marți, 8 februarie 2011

Nu doar medicamentele au efecte adverse, ci si cuvintele si atitudinea

Azi va propun o scurta poveste a unei femei ce o cunosc de multi ani. Am multe amintiri legate de ea , predomina aceea a mamei hranitoare si iubitoare de copii si  animale. Nu a neglijat pe nimeni din jurul ei cu exceptia propriei persoane.
A nascut 2 copii, primul nascut , un baiat, a trait doar cateva ceasuri. Al doilea, o zvarluga de fata, este azi la randul ei mama a doi copii.  A repetat modelul mamei ei si a adus pe lume intai un baiat, iar 5 ani mai tarziu o fata. Slava Domnului copiii traiesc si sunt sanatosi.
Revin la eroina povestii mele, o femeie muncitoare, plina de iubire pentru ceilalti. Si-a iubit si respectat sotul, familia de apartenenta si cea nou constituita.
Iubirea de sine??????????? 
Ce-o fi aceea? 
Apartine unei generatii care a deprins din frageda pruncie respectul pentru Stalpul casei- barbatul , fie el tata, sot, socru, ginere.
Nu a cerut nimic pentru ea, niciodata. Rareori si-a infruntat sotul . Orele de masa , stabilite de sot, au fost respectate cu sfintenie o viata.  
A fost  mereu la dispozitia si in serviciul familiei. Refularea propriilor nevoi, neiubirea de sine au iesit insa la iveala in mod dramatic.
Azi are 75 de ani si sufera de diverse afectiuni cronice, unele chiar severe cum este mielomul multiplu.
In februarie 2010 au inceput durerile si cautarile medicamentului care sa inlature durerea.  Dar aproape toate medicamentele au reactii adverse. Sotul si-a asumat rolul de supervizor al medicatiei prescrisa de medici, astfel incat fiecare prospect este analizat atent si apoi se ia decizia: Medicamentul asta te omoara daca il iei ! ( MESAJ SUBLIMINAL DE INTARIREA EFECTULUI DISTRUCTIV)
Si se procedeaza ca-n anecdota, ce-mi permit sa o redau:
" Doi prieteni se intalnesc pe strada
- Te-am vazut ieri iesind din farmacie si m-am mirat vazand ca arunci la cos niste medicamente.
- A.. da. Am fost la medic si mi-a recomandat ceva medicamente.
- Pai esti bolnav?
- Nu, dar si medicul trebuie sa traiasca.
- Si atunci de ce ai cumparat medicamentele?
- Pentru ca si farmacistul trebuie sa traiasca.
- Si atunci de ce le-ai aruncat ?
-Pentru ca si eu trebuie sa traiesc!"
Da, ati inteles ca si in cazul eroinei mele unele dintre medicamente au luat calea cosului de gunoi. De ce? Din pricina reactiilor adverse mentionate in prospect.  Atat pacienta, cat si sotul ei cauta medicamentul care sa vindece, de fapt sa suprime durerea, daca aceasta nu se intampla in 2-3 zile se apreciaza ca este inutil sa-l mai ia ca nu e bun.
Medicatia prescrisa de medicul psihiatru este inca motiv de amuzament : "pe mine ma ard picioarele si ei ma trateaza de cap, ce eu sunt cu capul ? " Vicky, adica eu, si fiica-mea sa se trateze la psihiatru ca ele m-au dus acolo.
Mielomul multiplu se trateaza in clinica de hematologie, fiind o forma de cancer de maduva osoasa.  Depresia si anxietatea pacientei au fost motive temeinice de recomandare si indrumare catre specialistul psihiatru. Medicul hematolog curant, a facut recomandarile ce se impun, dar pacienta prinsa in suferinta ei continua sa caute medicul si medicamentul ce vor suprima durerea prin metode chimice si daca se poate in 3-7 zile, cam cum  si cat actioneaza un antibiotic intr-o amigdalita.
Dorinta ei exprimata verbal, ca si motivatie a vindecarii : "sa fiu si eu pe picioare, sa fac mancare ca femeile".
Realitatea : sta in pat 90 % din timp, i se aduce mancarea la pat de catre sot, care de altfel nici nu-i permite sa circule prea mult prin casa pentru ca va avea dureri. (MESAJ SUBLIMINAL : ANTICIPAREA DURERII SI EFECT DE  INTARIRE).
De aprovizionare, prepararea alimentelor, menaj, cumpararea medicamentelor si insotirea la medic se ocupa fiica si familia ei.

Cand durerile devin insuportabile sotul ii maseaza picioarele. Va amintiti? Spuneam la inceput ca a stat o viata in picioare si la dispozitia sotului, iata cum refulatul este adus la suprafata.

In paralel cu cautarea medicamentului minune, care arata limpede ca se agata de viata si isi doreste sa traiasca, pe un alt plan se mai petrece un fenomen si anume limitarea dreptului la viata pe considerentul varstei inaintate: " noi suntem batrani si trebuie sa murim"-spune sotul ; "eeei, sunt batrana si nu ma mai fac bine" spune eroina povestii.
Daca privesc lucrurile din perspectiva doctorului Ruediger Dahle, expus in cartea Boala ca sansa ,va pot spune ca modificarile degetelor de la picioare- in forma de gheare- arata limpede ca pacienta se agata de viata.  Ce o tine in pat, cu picioarele ghemuite sub ea? 
Frica de a merge mai departe, frica de viitor ce nu-l poate accepta fara sotul ei " batran si bolnav".
Aceeasi frica il stapaneste si pe sot, care nu vrea sa supravietuiasca sotiei si pregateste meticulos terenul " noi trebuie sa murim, oamenii mor si prin inanitie!" Orele de masa (9, 14 si 18 ) si portiile sunt stabilite de sot.
Pentru mine este o poveste trista, eroii sunt rudele mele. O ofer cu speranta ca cineva va invata din aceasta poveste.
Zbuciumul interior al celor doi, atasamentul pentru celalalt ii tin suspendati intre viata si moarte. Sunt vii amandoi, dar refuza viata, refuza plecarea. Au trait 55 de ani impreuna si impreuna vor sa plece. Din punctul meu de vedere o atitudine gresita generata de frica si de atasament.  Durerea este un simptom, care mobilizeaza pacientul. Mobilizarea ce s-a produs in cazul matusii mele a scos la iveala afectiuni severe, ascunse. Mielomul este acum in faza smollding si cred ca trebuie sa fim recunoscatori simptomului. Cum a debutat? cu parestezii la nivelul gambei, gleznei si talpii, predominant la piciorul drept. Simbolistic vorbind acestea sugereaza o atitudine gresita fata de tata, sot, barbatul de referinta, dar si fata de viitor.
Vindecarea simptomului  ar putea veni din intelegerea si schimbarea atitudinii fata de sine si fata de sot.

Un comentariu:

  1. Este adevarat , ca generatia la care tu te referi si-a creat o anumita viziune despre viata, despre relatiile interumane si acest lucru lasa urme pe toate corpurile noastre si ma refer la cel fizic, emotional , mental si energetic, toate avand legatura strinsa unele cu altele.Copul fizic este ultimul- cel care materializeaza simtomul dar radacina adevaratei pb se afla in credintele noastre limitatoare, in bagajul energetic cu care ne nastem.Rezolvarea medicala este superficila si de aceea nu da rezultate, adevarata solutie consta in puterea persoanei de asi schimba credintele, de a IERTA , de a accepta ceea ce nu poate ierta si de a-si permite o tranformare a Eului care sa concorde cu spiritul sau.In cazul lor este util de facut o calatorie shamanica de curatare a ceakrelor si de recuperare a sufletului.Munay IDA

    RăspundețiȘtergere