joi, 13 iunie 2013

Credinte


Ca om, femeie și psiholog mă întreb adesea : Cum pot să servesc? Cum pot să fiu amabilă? Cum pot să ofer respect?
Incerc să servesc prin scrierile mele, prin mesajele mele către prieteni, către cititori.
Incerc să fiu amabilă oferind din timpul meu și din experiențele mele de viață.
Incerc să ofer respect respectându-mă și respectând oamenii, plantele, animalele, pământul.
Incerc să ofer respect oamenilor pe care-i întâlnesc .

Mi s-a spus:

 "Sunt foarte puțini oamenii ca d-voastră. O să aveți multe dezamăgiri."

"F frumos. Si eu gândesc la fel dar cred, simt, că sunt din ce în ce mai puțini cei ce știu sau vor să ofere ceva."



Mă gândesc :  poate oamenii, mulți dintre ei,  nu știu să ofere pentru că  nu i-a învațat nimeni. Trist este că oamenii care nu știu să ofere nu știu nici să primească.
Mai devreme sau mai târziu vor învața că respectul este baza oricărei relații. Acolo unde nu există respect va fi mereu nemulțumire, conflict, lipsă de onestitate și chiar minciună. Unde există nemulțumire acolo există control, pentru că doar oamenii nemulțumiti pot fi controlați.
"Puțin stress nu strică" spunea un manager.
Oare ce vroia să spună? 
Vroia să spună: "lasă-i să fie stresați, nesiguri și să-i aducem acolo unde vrem noi".
De ce nu oferă oamenii?
Probabil pentru că au învățat că nu au destul, ori au fost învățați, cazul "copiilor regi", că li se cuvine.
Generația "copilul rege" o vom aborda separat pentru că merită o atenție deosebită și pentru că e un subiect mai greu de digerat pentru părinții care vor citi cu ochi de părinte ( perspectiva părintelui).
Revin la ideea nu ofer pentru că nu am ce să ofer.
Cât timp îmi spun "nu am", mintea mea și atenția sunt focalizate pe ceea ce-mi lipsește. De regulă sentimentul de lipsă generează nemulțumire. Ce pot face?
- Pot să mă plâng dacă am la cine..
- Pot să cer dacă am cui. 
- Pot să-mi repet mie în gând "nu am". Repetând întăresc faptul că nu am / nu am destul / nu am de dat. Ce obțin? Obțin frustrare, nemulțumire și uneori invidie.
Atenția mea rămâne focalizată pe lipsă. Ajung să trăiesc drame, depresii, să fac atașament de o anume situație/ persoană/ obiect fără de care simt că nu pot trăi.

- Pot să muncesc mai mult. Acest aspect presupune să ies din zona mea de confort, să caut, să găsesc, să utilizez toate oportunitățile. Mergând pe această idee putem spune că va fi bine pentru noi.
Va fi bine doar pentru noi sau și pentru cei care ne manipulează și ne creează nevoi și stări de nemulțumire?
In cele mai multe cazuri "nevoia de a avea mai mult" nu este o nevoie reală, ci este o credința falsă creată de  un program. Mintea noastră este permanent setată prin programele tv, prin reclamele de tot felul. 
Are societatea interes să ne învețe să dăruim? Se pare că nu. 
Trăim într-o societate de consum și cu cât noi consumăm mai mult, cu atât.. noi cheltuim mai mult.
Cheltuim timp pentru a face bani, cheltuim bani pentru a plăti pentru servicii, pentru a ne suplini cineva absența
La un workshop la care am participat ni s-a spus "dacă nu puteți dărui din altruism, dăruiți măcar din egoism pentru că primești ceea ce dăruiești".
In general e mult adevăr în această frază, dar se mai poate întâmpla și așa cum am scris zilele trecute în articolul "Vrem schimbare, de fapt schimbarea celuilalt"

Sper să fiu corect înțeleasă. Este în regulă să muncești și să trăiești în prosperitate. Este de dorit să muncești pentru că îți place munca ta. Când îți place ce lucrezi o faci cu drag și cu dăruire. Când îți place munca ta simți nevoia să crești, să te perfecționezi, totul vine firesc din tine nu din afara ta. Tot ce vine din afara creează presiune, resimți dificultatea, constrângerile.
Când lucrezi cu drag ești amabil și respectuos cu colegii, cu clienții, cu cei cu care vii în contact prin natura muncii tale.
Rezultatul muncii este și el sub influența capacității noastre de a dărui.

Dăruiește, fii amabil, respectă! Poate fi o cale pentru o zi de mâine mai senină, mai fericită. Poate fi un îndemn pentru generația care vine după noi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu