Socialul a sanctionat dintotdeauna oamenii singuri, mai este nevoie de un termen care sa o defineasca explicit ?

 Asa cum ati aflat deja din titlu, azi cate ceva despre oamenii singuri . Nicicand oamenii singuri nu s-au bucurat de consideratia generatiei lor . Au fost desigur perioade  cand societatea a putut trece  cu vederea statutul de celibatar , cand cel in cauza era un barbat dedicat stiintei sau carierei ( universitare, militare, preotiei). Femeile insa au fost si au ramas sub microscopul critic al societatii si dupa anul 1960 .

Dincolo de invidia celor ce-si intemeiasera o familie, invidie ce adesea era si este exprimata prin deja consacrata fraza " tu esti singur( singura ), nu este cazul sa vorbesti despre griji sau nevoi". 

Casatoria rezolva probleme pe care celibatul nu  le pune, dar este fals sa consideri ca oamenii singuri sunt scutiti de griji , nevoi, ori dificultati

Putini stiu  ca oamenii singuri cheltuiesc mai mult decat cei reuniti intr-un cuplu sau familie.

Aparent a fi singur este o alegere a celui in cauza, nu este insa general valabil. Multi oameni  sunt singuri pentru ca sunt marcati de experientele negative ale familiei de apartenenta sau ale prietenilor. Pot fi luate in discutie aspectele demografice, standardele educationale, modelele culturale si  / religioase , care impiedica sau interzic casatoria.   

Sunt desiguri  si adulti dispusi sa plateasca pretul independentei, care este desigur celibatul. 

Iata ca  o noua atentionare asupra  stigmatizarii si discriminarii adultilor singuri  vine prin  psihologul Bella DePaulo, care  se preocupa sa    introduca un  nou termen  : „singlism”  . 

 Despre singlism si ceea ce incearca acest termen sa defineasca puteti afla citind http://www.psihoterapie.net/blog/dorin-victor-vasile/2010/09/ce-este-singlismul.html

Descopera-ti darul

 Multi dintre noi am aflat mai devreme sau mai tarziu ca nativ avem unul sau mai multe Daruri.   Altii inca nu-si cunosc Darurile si considera ca daruri sunt numai obiectele primite de la rude, de la prieteni. Cu toate acestea multi dintre noi am trait experiente ce ne-au bucurat si ne-au surprins. Au fost acele situatii cand totul decurgea conform dorintei sau intentiei, fara nicio abatere, fara niciun obstacol .
 Cand esti pe drumul tau ai tot timpul Verde. 
 Cand te-ai abatut din drum , nici nu ai parasit bine autostrada ca deja ai pana. Enervarea iti da forta sa cobori si sa inlocuiesti roata cu cea de rezerva, pornesti in tromba pentru a recupera timpul pierdut . Dupa 30 de kilometri iti dai seama ca ai uitat cricul. Opresti brusc, iti spui ceva in gand sau cu voce tare.
 Ce sa faci? Deja esti in intarziere . 


 Nu te enerva! Gandeste-te ca nimic nu este intamplator !


 Poate ca ar fi potrivit sa te intorci sa recuperezi cricul si apoi sa iesi in autostrada. 


 Celor care au preocupari spirituale, care isi cauta Darul sau constata ca drumurile le sunt blocate le recomand cartea Feliciei Tonita - Ingeri si menire , editata de Asociatia Angelis.

exista gluma ?

Dintotdeauna m-am intrebat de ce se tem oamenii de medic . Nu medicul este cel care provoaca suferinta, ci suferinta ne determina sa mergem la medic.
 In copilarie am mers de voie, de nevoie, la stomatolog. E drept ca la inceput mai mult de nevoie. Spre norocul meu imi placeau tare mult povestile, iar medicul meu era un bun povestitor. Foarte curand aveam sa devin o prezenta permanenta in cabinetul de stomatologie; astfel incat cu greu ma lasam scoasa pe usa. Mai vreau, mai vreau strigam eu spre nedumerirea copiilor care asteptau inspaimantati sa le vina randul.

Ca exista psiholog aveam sa aflu pe la 13 ani; l-am perceput ca pe un altfel de medic desi  nu mi-a scris retetă, nici nu mi-a confirmat daca am raspuns bine sau rau. La vremea aceea , pentru mine raspunsurile puteau fi corecte sau gresite.

La 17 ani aveam sa ma reantalnesc cu psihologia, de data aceasta ca obiect de studiu . Atunci am aflat ca orice gluma ascunde si un gram de adevar.

Legenda spune ca psihologii iti ghicesc gandurile si e mai bine sa te feresti de ei.
Acum eu vin si intreb ce anume vor oamenii sa ascunda si de ce/de cine?  Credeti ca este adevarata sau este falsa legenda ?

Ieri seara aflandu-ma intr-un grup  s-au facut prezentarile dna psiholog Victoria Ion, dna psiholog ...., dl ......

Persoana care facea prezentarile era tot psiholog, cu alte cuvinte eram 3 psihologi  si domnul X

Dupa ce s-au facut prezentarile dl X a spus zambind " ooo prea multi psihologi, atunci sa stau mai departe". Toata lumea a ras.  

Credeti ca exista gluma?

Scrisoare deschisa- Sanatatea a ajuns la statia Terminus

Scrisoare deschisa

Domnului Presedinte al Romaniei Traian Basescu, 

Domnului Prim Ministru Emil Boc, 

Domnului Ministru al Sanatatii Atilla Cseke

 Domnilor guvernanti, Sanatatea a ajuns la statia Terminus!

 Ultima speranta a medicilor din Romania este aceea de a scrie negru pe alb ce se intampla cu sistemul sanitar romanesc. Iar daca cei care conduc aceasta tara nu inteleg cat de grava este situatia, atunci aceasta scrisoare va ramane doar o palida marturie pentru urmasii urmasilor nostri a ce a fost sa fie medicina romaneasca si cum s-a ales praful de ea. Acesta este, probabil, ultimul strigat de ajutor al medicilor care inca mai profeseaza in Romania.

Domnilor guvernanti, indepliniti-va datoria fata de tara si macar acum resuscitati Sanatatea! Nu pierdeti si ultima ei rasuflare, ultimul moment. Altfel, isi va da duhul si noi toti odata cu ea. Iar mai devreme sau mai tarziu se va duce de rapa tot neamul romanesc, fiindca asa chiar nu se mai poate. Da, o spunem noi, medicii, prin mainile carora trec in fiecare zi viata si moartea! Cine se face insa vinovat de situatia in care ne aflam?

Subfinantarea sistemului sanitar. Ar fi un raspuns prea simplu la o problema cronica si atat de grava, pe care, de fapt, nimeni n-o mai baga in seama. A ajuns ca subfinantarea sa faca parte din peisajul Romaniei, la fel ca cersetorii pe langa care trecem zilnic ignorandu-i, la fel ca traficul haotic care ne streseaza, dar face parte din viata noastra.

Iar banii, atatia cati sunt ei, pe timp de criza ori de bunastare, se impart in functie de interesele politice, nu de cele ale romanului de rand. Ce sa mai vorbim de pacientul roman, un veritabil european?! El nu poate beneficia de aceleasi drepturi, servicii si ingrijiri medicale ca oricare seaman al sau din Uniunea Europeana, fiindca nu sunt bani suficienti. Nu fiindca suntem noi incompetenti! Degeaba ai cu cine, daca nu ai cu ce...

Sec, trist si adevarat! Dar dvs., domnilor guvernanti, nu va confruntati cu astfel de situatii stanjenitoare, asa ca v-ar fi cam greu sa intelegeti. Totusi, anumite lucruri trebuie spuse raspicat.

Actualul procent din PIB alocat Sanatatii, pe langa faptul ca este jenant de mic, il obliga pe medicul roman sa devina vrajitor! Sa faca din imposibil posibil, iar daca nu poate, automat va fi considerat incompetent si pus la zid de toata societatea.

Nu cerem 12% din PIB, asa cum au americanii, dar un procent decent tot s-ar putea aloca Sanatatii romanesti. Ne-am umilit si am cersit in nenumarate randuri, dar nici macar un minimum de 7% pentru a subzista, nu am primit. Trebuie sa recunoastem ca noi, medicii, nu stim sa cerem, nici sa negociem ca la piata cu statul roman. Dar, de fapt, nici nu trebuie sa stim sa negociem, noi trebuie doar sa ne putem face bine meseria.

Ne-ar mai ramane varianta plecarii din tara asta. Dar de ce s-o facem toti? tara asta este si a noastra, nu doar a Domniilor voastre. Bunicii si strabunicii nostri si-au dat viata in razboaie pentru fiecare palma de pamant, iar noi acum sa dam bir cu fugitii, pentru ca cei aflati la Putere, de doua decenii incoace, isi bat joc de medicina romaneasca?

Nu vrem nici sa ramanem aici sa stingem lumina. Ceea ce ne dorim este atat de putin si totusi atat de greu de realizat: sa facem ceea ce stim noi cel mai bine - Medicina. Asa cum am invatat, pe bancile scolilor romanesti, asa cum o fac si colegii nostri europeni.

Iar daca nu intelegeti ca in actualele conditii este imposibil sa ne practicam meseria, nu ne mai ramane decat solutia radicala, aceea de a renunta la ea. Stiti ce sentimente ciudate si amestecate au medicii care fac cu pasiune munca lor? Senzatia de goliciune si munca in zadar, de neputinta si vinovatie, sentimentul ca am invatat degeaba, fiindca in afara pasiunii nu avem cu ce sa-i ajutam pe pacienti. Medicamente, aparatura, conditii decente de lucru, toate depind de altii, nu de doctorul obisnuit care vrea sa salveze vieti.

Iar pacientii, ei ce vina au? Aceea ca s-au nascut in tara in care spitalele nu sunt dotate corespunzator. si nu vorbim de aparate medicale ultraperformante, ci de strictul necesar ca sa putem pune un diagnostic corect, dupa cum am invatat.

Si cu ce au mai gresit pacientii romani? Ca nu-si permit sa se trateze in strainatate, unde din ce in ce mai des tot pe mana medicilor romani ar ajunge. Ca nu au bani suficienti sa-si cumpere medicamentele prescrise de noi, desi contribuie la fondurile Sanatatii.

Nu le ramane celor 21 de milioane de romani, care se imputineaza pe zi ce trece, decat sa se roage sa traiasca mult si bine, dar sanatosi. In Romania poti sa fii oricum, numai bolnav nu!

In orice caz, sperantele acum chiar nu-si mai au rostul. Am sperat atatia ani degeaba. Ne-am ales de multe ori cu legi strambe, pentru care a trebuit sa luptam din rasputeri sa le indreptam. Evident, nu am iesit invingatori intotdeauna. Ne-am ales numai cu blamari din partea voastra, a celor care ne conduceti.

Si pentru ce toate acestea? Pentru niste venituri mult prea modeste ca sa merite efortul, pentru o munca tripla, in conditii supraomenesti. De parca noi nu am fi tot oameni, supusi stresului si surmenajului fizic. Iar daca nu suntem suficienti la numar, ar fi bine sa fim clonati, pentru ca oricum intaririle care vin din spate iau calea strainatatii. Clonati-ne, domnilor guvernanti, dar pe riscul dvs.! S-ar putea ca si atunci cand vom fi numerosi sa aveti probleme cu sistemul sanitar romanesc mult prea subrezit in zeci de ani de zile. Numai resursa umana nu este suficienta pentru a repara hibele. In Sanatate nu merge cu jumatati de masura. Trebuie mers impreuna, toate masurile fiind integrate intr-un sistem sanitar coerent, care sa nu fie schimbat de la un ministru la altul.

Macar in ultimul ceas acceptati sa vi se puna oglinda in fata. Priviti si suportati cu barbatie adevarul crunt al Sanatatii, aflata acum in statia Terminus. Ascultati pentru ultima oara vocea medicilor. Cugetati in liniste la problemele puse pe tapet, pentru ca de voi depinde Sanatatea romanilor. Cine stie, poate printr-o minune, veti privi cu responsabilitate asupra sistemului grav afectat si, fara sa luati decizii pripite, veti salva Medicina romaneasca de la pieire!

Semnatari:

Prof. dr. Vasile Astarastoae, presedintele Colegiului Medicilor din Romania

Prof. dr. Vladimir Belis, vicepresedintele Colegiului Medicilor din Bucuresti

Dr. Florin Chirculescu, presedintele Sindicatului National al Medicilor

Co-semnatari:

21 septembrie

Dr. Tudor Ciuhodaru - deputat si coordonatorul UPU de la Spitalul "Sf.Ioan" din Iasi

Dr. Dan Peretianu- presedinte al Sindicatului Medicilor ESCULAP

Dr. Sorin Suba - membru fondator al Sindicatului Medicilor din Romania

20 septembrie

Dr. Claudia Iftode - vicepresedintele Patronatului Medicilor de Familie Timis

Dr. Adrian Darabantiu - presedintele Patronatului Medicilor de Familie Arad

16 septembrie

Prof. dr. Ioan Lascar - presedintele Colegiului Medicilor din Municipiul Bucuresti

P.S.:  Membrii intregului corp medical care doresc sa adere la aceasta scrisoare o pot face in spatiul acordat comentariilor, specificand acest lucru in textul comentat.

Sursa: PaginaMedicala.ro

www.paginamedicala.ro/stiri-medicale/_Domnilor-guvernanti_-Sanatatea-a-ajuns-la-statia-Terminus_---scrisoare-deschisa_9153/1/

Talente uitate - ieri aplaudati , azi abandonati de media si de public

Isi asuma oare  presa scrisa  si audio-vizualul scufundarea si abandonarea  in uitare a artistilor romani consacrati  ?

Angela Ciochina ieri : 
http://www.youtube.com/watch?v=FoGdPTUaEFc

Angela Ciochina azi, la 55 ani:

http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Gheorghe_Sava_unchiul_Angelei_Ciochina-_-Am_gasit-o_cu_viermi_pe_spate_0_337766627.html

Mihaela Runceanu in duet cu Ioan   Luchian Mihalea  :  http://www.youtube.com/watch?v=Anj7UCgHPo0;

Mihaela   Runceanu:

http://www.youtube.com/watch?v=yF3LmXqZj3I&feature=related;

 Ioan Luchian Mihalea si   grupul Song:  

http://www.youtube.com/watch?v=v3Gm6yRWLWc&feature=related

Evident media are un rol major in mentinerea si promovarea artistilor romani de valoare .

Are Romania nevoie de o lege care sa oblige audio-vizualul sa difuzeze,  40% din program ,  muzica romaneasca si artisti romani ?  

In Franta promovarea artistilor autohtoni a fost reglementata printr-o astfel de lege.

Recunosc ca a fost o vreme cand eram obligati sa ascultam doar muzica romaneasca. Vremea aceea a trecut;  saturati de ceea ce a fost prea mult am trecut in extrema cealalta.

Posturile de radio si televiziunea pot oferi diversitate. Cunosc multi oameni care de dragul muzicii de calitate asculta numai Radio Cultural si Radio Romantic.

Promovati calitatea si militati pentru ea !

Nu tot ce este de import este de calitate.

Investiti si valorizati calitatile interpretative ale artistului, nu ale calculatorului ori sintetizatorului. 

Din pacate sunt investite cu titlul de "vedete " pseudoartisti  care si-au retusat aspectul fizic, dar nu sunt in stare sa cante live, pentru ca nu au voce. Asa s-a  ajuns sa  fie apreciat un solist vocal pentru calitatile fizice nicidecum pentru calitatile vocale.
Probabil de maine, veti putea citi  despre Angela Ciochina in toate ziarele, asa cum s-a intamplat cu Madalina Manole dupa tragicul eveniment. 
Cine va profita de tragedia Angelei Ciochina?  Va las  sa raspundeti la aceasta intrebare.

Este important sa traim sau cum traim ?

Pentru multi oameni viata este destul de cenusie. Sa dai sfaturi de dragul imbarbatarii este una, sa cauti solutii viabile la problemele existentiale este alta.

La inceputul anilor 90 niste prieteni au emigrat in Canada, cum spunea Maria, fetita lor de 3 ani la "altu Paris". Familia respectiva urma sa se stabileasca la Montreal. De ce  era numit "altu Paris" ? Pentru ca unchiul Mariei , dinspre mama, isi facea doctoratul la Paris . Plecarea lor a fost pregatita cu multa atentie si iubire de bunicii materni, care i-ar fi insotit daca nu aveau deja 60 de ani.  Pe atunci in Romania nu existau someri si de aceea ne era greu sa ne imaginam cum ar fi sa fii. 

Vorbind cu prieteni din state, bunicul , avea sa afle ca acolo cel mai greu este sa accepti ca esti somer, apoi poti  trai cu ajutorul de somaj . Ma gandesc ca la noi nici  salariul minim pe economie nu este suficient pentru un trai modest, care sa acopere totusi nevoile de baza ale unei familii.

Cultura americana a adus si raspandit ideea schimbarii si a acceptarii noilor provocari. Asa ca daca azi ti-ai pierdut slujba, stai acasa doua trei zile, odihneste-te, fa o scurta autoanaliza, ia-ti ziarul, gogosi si o cafea  si pana termini cafeaua ai bifat deja unde mergi la interviu. Saptamana urmatoare ai deja un post ,chiar mai bine platit.

In Romania situatii asemanatoare celor de mai sus sunt rare, abunda cele in care nevoile de baza ale individului nu sunt satisfacute. Nevoile sunt nevoi, iar nesiguranta este altceva. Incapacitatea de a ne satisface nevoile bazale ne poate duce la depresie. Nesiguranta conduce la disperare, adica la schimbari drastice impuse de realitatea sociala si economica . Sunt lucruri care stau in puterea ta, sunt lucruri pe care le-ai putea face , dar acum nu le vezi pentru ca nu poti vedea in afara ta. 

Sunt si lucruri pe care refuzi sa le faci din principiu . Uneori poate fi dificil sa accepti o slujba de menajera cand ai doua facultati . Te intrebi care a fost sensul efortului tau? Te plimbi prin camera si privesti cartile citite. In cateva minute iti trec prin minte amintirile din studentie, noptile nedormite . Nu-ti pare rau ca ai citit, dar te intrebi cum de nu te ajuta ceea ce ai invatat. 

Nu esti femeie , ci barbat si imi spui ca nu poti fi menajera si nici bona . Aaa ce usurare, te-a ajutat un prieten sa te angajezi sofer la o gradinita particulara. Si cate planuri ne faceam in facultate!!
 Acum mi-l amintesc pe fostul meu director ,dr-ul Daschievici S. , care ne spunea:" invatati, invatati cu seriozitate pentru ca nu toti veti ramane medici, s-ar putea sa vindeti carnati pe Lipscani si asta inca va fi bine, pentru ca e o strada centrala, dar si acolo locurile vor fi limitate".  M-au marcat puternic vorbele domniei sale, cu toate acestea nu-mi venea a crede ca realitatea  avea sa-si scoata valul de matase si sa  ne arate o alta fata. De atunci au trecut mai bine de 15 ani si de cate ori ma intorc in timp ma uimeste acea capacitate de a anticipa un trist viitor socio economic.