CAPITOLUL 7
CREDINTÃ / RUGÃCIUNE
Ce este credinta? Multi
confundã credinta cu convingerea. A fi convins de ceva
înseamnã a socoti acel ceva adevãrat. Dacã tu crezi cã stii adevãrul, trãieste
acest adevãr, dacã-ti este benefic, si împãrtãseste-l si celorlalti. Cei care
îl acceptã îl vor adopta, cei care îl refuzã n-au decât sã-l ignore. Adevãrul
si convingerile se schimbã continuu. Fiecare are propriile sale adevãruri si
convingeri.
Credinta este ceva mult
mai profund. Scripturile o definesc ca fiind „asigurarea lucrurilor pe care le
sperãm si evidenta celor pe care nu le vedem”. Când motivat de credintã, ai
certitudinea cã vei obtine ceea ce doresti. Prin asta se deosebeste credinta de
convingere.
Iisus a venit pe pãmânt
pentru a-i învãta pe oameni Dragostea
si Credinta. E vremea sã punem
în practicã învãtãturile sale. Au trecut aproape 2000 de ani pânã ce oamenii au
început sã le înteleagã si sã creadã în puterea lor. A avea credintã înseamnã a crede statornic în
prezenta lui Dumnezeu în tine. Am fost învãtati sã ne rugãm spunând:
„Dumnezeul meu ajutã-mã”. Prin aceastã formulare, ne adresãm Dumnezeului care
existã în noi. Dacã ne-am gândi la Dumnezeu ca la o entitate
îndepãrtatã care trebuie sã se ocupe de toatã aceastã lume, ar fi greu sã
credem cã rugãciunile noastre vor fi ascultate. Când recunosti existenta
propriului tãu Dumnezeu interior, a lui Dumnezeu-Tatãl care este în inima ta si
în inimile tuturor celor care te înconjoarã, când te simti ca o manifestare vie
a lui Dumnezeu si crezi în aceastã mare putere din tine, atunci poti face tot
ceea ce vrei. Aceasta este credinta.
Iatã o poveste care-mi
place mult si care descrie foarte bine ce reprezintã credinta. Într-un mic sat
era o secetã cumplitã si fermierii erau tare îngrijorati de soarta recoltelor
lor. Dupã slujba de duminicã, s-au dus sã cearã sfatul preotului. „Trebuie sã
facem ceva! N-a mai plouat de mai bine de o lunã. O sã se usuce tot ce-i pe
câmp. Ce putem face?” Preotul le-a rãspuns: „Nu trebuie decât sã vã rugati cu
credintã. Nu uitati cã o rugãciune fãrã credintã nu este cu adevãrat o
rugãciune.” Fermierii s-au adunat de 2-3 ori pe zi pentru a se ruga si a cere
sã vinã ploaia. Duminica urmãtoare s-au dus iar sã vorbeascã cu preotul: „N-a
mers. Ne-am adunat în fiecare zi si ne-am rugat, dar ploaia n-a venit.” Preotul
i-a întrebat: „Dar v-ati rugat cu credintã, asa cum v-am spus?” Toti au rãspuns
afirmativ. Atunci preotul adaugã: „Eu stiu cu nu va-ti rugat într-adevãr cu
credintã, pentru cã nici unul din voi nu si-a adus umbrela azi dimineatã.” Aceastã
poveste ilustreazã foarte bine ce înseamnã a te ruga cu credintã si a actiona
în spiritul credintei.
Când ai credintã, esti
convins cã vei obtine ceea ce doresti. De multe ori facem acte de credintã fãrã
sã ne dãm seama. Faci un act de credintã când apesi pe comutator pentru a
aprinde lumina. Stii, fãrã nici o umbrã de îndoialã, cã lumina va tâsni.
Când îti comanzi o nouã
masinã, alegi modelul, culoarea, accesoriile si semnezi contractul cu
concesionarul. Acesta îti spune: „N-aveti nici o grijã, în 6 sãptãmâni masina
dvs. va fi aici. Vã voi da de veste de îndatã ce o primim.” Iatã un alt act de
credintã. În cele 6 sãptãmâni ce urmeazã, ai certitudinea cã masina îti va fi
livratã exact asa cum ai cerut. În aceastã perioadã, esti tentat sã remarci automobilele
identice cu al tãu si sã-ti spui: „Masina asta e la fel ca a mea.” Deja poti sã
te imaginezi la volan. Dupã ce trece timpul convenit, concesionarul te sunã si
te anuntã cã poti sã vii sã-ti ridici masina. Ai fãcut un act de credintã, nu-i
asa?
Poti face sã se întâmple
tot ce vrei în acelasi fel: ceri o singurã datã, stiind cã rezultatul este deja
acolo. când ceri acelasi lucru de mai multe ori, deja te îndoiesti cã-l vei
obtine. Trebuie sã ai rãbdare si sã le acorzi dorintelor tale timpul necesar pentru
a se manifesta.
Dacã formulezi o
afirmatie generalã fãrã a pune energie în asta, te rogi. Dacã, în plus, o si
vizualizezi, te rogi cu credintã. Imagineazã-ti rezultatul dorit, si-l vei
obtine.
Iisus a grãit bine în
„Evanghelia dupã Marcu”: „Tot ceea ce cereti rugându-vã, sã credeti cã l-ati primit deja si
atunci îl vei vedea împlinindu-se”. Trebuie sã-ti vezi dorintele deja
împlinite. „Totul
este posibil pentru cel care crede”; credinta poate sã miste muntii din
loc.
Dumnezeul tãu interior
este legat de aceastã mare putere universalã care se ocupã de tot ceea ce
existã pe pãmânt, pe toate planetele, în tot cosmosul. Priveste o clipã în
jurul tãu. Credinta ta nu poate decât sã creascã atunci când vezi armonia
existentã în natura neatinsã de mâna omului. Te încântã frumusetea unui apus de
soare, imensitatea oceanului, pacea cerului înstelat. Universul e armonios.
Soarele rãsare în fiecare zi, luna apare în fiecare searã, planetele evolueazã
în spatiu, mareele urcã si coboarã. Un mare plan divin conduce toatã aceastã
armonie. De ce sã nu faci si tu parte din ea?
Totul este deja aici;
iatã marea noastrã mostenire divinã! Dumnezeu ti-a dat liberul arbitru – te-a
lãsat sã-ti duci viata asa cum crezi de cuviintã. Ai dreptul sã ceri tot ceea
ce doresti în viatã, în afarã de ceea ce apartine altuia. Într-un asemenea caz,
cere si pentru tine ceva asemãnãtor, universul este suficient de generos pentru
a împlini nevoile fiecãruia dintre noi.
Sunt milioane de oameni
care beneficiazã de soare, de aer sau de electricitate si toate astea existã
din plin pentru toti. Aceastã lege a abundentei e valabilã pentru tot ce
existã. De ce bogãtiile pãmântului, bijuteriile, mãtãsurile, casele frumos
decorate, sau calitãtile sufletului omenesc, rãbdarea, frumusetea interioarã, DRAGOSTEA,
n-ar exista decât pentru o mânã de oameni? Totul ne apartine. Nu trebuie decât
sã ceri. Nu-ti fie teamã, nu iei nimic de la altii. Mostenirea divinã este
universalã.
Singura diferentã dintre
tine si altcineva, dintre lucrurile frumoase pe care le are sau le face si cele
care tie ti se par imposibile de realizat, este nivelul tãu de credintã. Nu
trebuie decât sã decizi: „Da, pot, am totul în mine pentru a reusi.” Unele
lucruri nu te intereseazã, sunt destinate altora. Deci, tot ceea ce ai vrea sã
faci îti apartine, îti este accesibil.
Credinta nu vine din
cap. Ea vine din supraconstiinta ta, cea prin care esti legat de Dumnezeu. Poti
sã ti-l imaginezi pe Dumnezeu ca pe un soare; credinta este raza de soare care
te uneste cu Dumnezeu. Contrar ratiunii, credinta acceptã fãrã a întreba cum si
de ce. Când ai credintã, ai certitudine; stii cã ceea ce-ti doresti este deja
acolo si cã poti face orice. Toate creatiile, toate marile opere au fost
zãmislite din credintã. Celui care vrea sã aibã ceva înainte de a crede îi
lipseste credinta. De fiecare datã când spui: „Când voi avea cutare sau cutare
lucru, voi fi fericit, voi putea actiona”, îti lipseste credinta. Dacã lumea ar
fi gândit asa, pe pãmânt n-ar exista prea multe lucruri. Când ai credintã, „a
fi” trece întotdeauna înaintea lui „a avea”. Hotãrãsti ceea ce te-ar face
fericit, actionezi în consecintã si esti sigur cã dorinta ti se va împlini.
Dacã plecarea în vacantã
împreunã cu familia te-ar face fericit, actul de credintã constã în a face
rezervãri chiar dacã nu esti sigur cã ai destui bani. Odatã ce ai luat
hotãrârea sã pleci si dai un mic acont pentru a rezerva locurile, ai fãcut deja
un pas cãtre vacanta visatã. Este un act de credintã.
Poate gândesti cã e usor
de crezut cã soarele vã rãsãri dimineata sau cã, dacã semeni fasole, vei culege
fasole. Crezi cã acestea sunt evenimente naturale? A face sã ti se întâmple
ceea ce vrei în viatã este ceva la fel de natural. Ai aceeasi putere ca si
Dumnezeu, de vreme ce esti o manifestare a Lui. Dacã Dumnezeu poate face sã
rãsarã soarele în fiecare zi sau sã creascã o plantã dintr-o sãmântã, atunci si
viata ta poate fi plinã de minuni.
Dumnezeu este o mare
putere universalã pe care îmi place s-o compar cu electricitatea. Nu o poti
vedea, nu stii de unde vine, dar stii cã existã. Dacã e întuneric când intri în
camerã, asta înseamnã cã nu existã electricitate? Nu, pur si simplu ai uitat sã
apesi pe comutator. Fiecare act de credintã pe care îl faci este ca si gestul
de a apãsa pe comutator pentru a obtine lumina doritã. Fiecare act de credintã
împlinit reprezintã o luminã în plus. Crescând numãrul actelor de credintã,
lumina creste în intensitate; totul devine din ce în ce mai clar, din ce în ce
mai usor.
E simplu, nu-i asa?
Apãsând pe un buton, obtii luminã. Acelasi lucru se întâmplã si în viata ta. De
fiecare datã când îti folosesti credinta, Dumnezeu este cel care se serveste de
un intermediar pentru a crea. Toti oamenii au aceleasi posibilitãti.
Acceptându-l pe Dumnezeu în tine, accepti cã Dumnezeu se serveste de tine
pentru a se manifesta. Totusi, dacã folosesti aceastã fortã pentru a face rãu
cuiva, va trebui sã-ti primesti pedeapsa cuvenitã, ca si cum ai folosi
electricitatea sau focul pentru a distruge. Dumnezeu ne lasã libertatea sã-i
folosim puterea în mod benefic sau nu.
Tot ce existã în lumea
vizibilã a luat mai întâi nastere în lumea invizibilã. Fie cã e vorba de un
mare hotel, un avion sau hainele pe care le porti, totul s-a nãscut în mintea
cuiva înainte de a deveni realitate. Puterea omului constã în folosirea marii
puteri universale pentru a crea.
Nu te poti gândi la ceva
ce nu existã pentru cã gândul tãu este legat de marele gând universal, tot asa
cum celulele corpului uman sunt legate între ele. Dacã închizi ochii si-ti
imaginezi o plajã frumoasã, ea existã deja sau va exista cândva pe pãmânt. Nu
ne putem imagina în lumea vizibilã ceea ce nu existã deja sau n-a fost imaginat
în lumea invizibilã. Orice gând se naste în lumea invizibilã, cu cât te
gândesti mai mult, cu cât pui mai multã energie, cu atât îl alimentezi mai mult
si îl faci sã se concretizeze în universul material si vizibil. Tu esti cel
care îi dã formã, prin gândurile si actiunile tale. Astfel se creeazã ceea ce
numim un elemental (imagine mentalã).
Pentru a realiza ceea ce
ai creat în gând, vei întâlni persoanele potrivite, vei alege actiunea de
îndeplinit, vei gãsi locul potrivit pentru a-l materializa. Vezi … dacã ti se
întâmplã lucruri care nu-ti sunt benefice, înseamnã cã tu le-ai creat deja în
lumea invizibilã. Foloseste-ti credinta pentru a da nasterea la lucruri bune.
Sunt destule pentru toti. Nu trebuie decât sã mergi sã-ti cauti partea ta.
Imagineazã-ti cã în tara
ta sunt rezerve imense de grâu. Faptul cã oamenii se duc sau nu sã-si cearã
partea nu schimbã cu nimic cantitatea disponibilã. De îndatã ce creezi o
dorintã, creezi si tot ce e necesar pentru a o materializa. N-ai decât sã iei
si tu din marea rezervã!
Fãrã sã mai piezi o
clipã, învatã sã te folosesti de marea putere ce existã în tine; dezvoltã-ti
credinta. Dacã începi sã creezi lucruri plãcute, viata ta se va schimba, vei
deveni mai fericit si-ti vei împãrti
fericirea cu ceilalti. Nu poti da ceea ce nu ai. Dacã esti plin de îndoieli,
teamã, nelinisti, nu poti face fericit pe altcineva. Începe prin a te gândi la
tine si a face sã ti se întâmple lucruri bune. În mod automat, le vei rãspândi
si în jurul tãu.
Când te hotãrãsti sã
pleci într-o cãlãtorie si îti cunosti destinatia, n-ai nici o îndoialã.
Indiferent de mijlocul de transport ales – automobil, tren, avion – te lasi
condus. Stii cã masina va merge bine, cã trenul sau avionul îsi cunosc
itinerarul si te vor lãsa la destinatia doritã – fericirea, dragostea, pacea
interioarã – si astfel te dãruiesti total. Fii convins cã ai în tine tot ce
trebuie pentru a ajunge unde vrei. Cere si vei primi.
Când vei simti credinta
în tine, o vei putea împãrtãsi si celorlalti. Va fi minunat. Nu te vei mai lãsa
influentat de cei care gãsesc viata îngrozitoare. Îti vei da seama cã totul se
petrece în tine. Cei cu credintã vor putea trece peste momentele dificile si
vor cunoaste tãrâmul dragostei care se apropie.
Iisus ne-a descris
credinta în acesti termeni: „Nu fiti îngrijorati pentru viata voastrã, nu vã
preocupati sã gânditi de mâncare sau de bãut sau îmbrãcãminte. Oare viata nu
este mai importantã decât hrana si trupul mai important decât hainele?
Priviti pãsãrile; nici
nu seamãnã, nici nu culeg, n-au nici pivnitã, nici hambar, si totusi Tatãl
Ceresc le hrãneste. Oare nu valorati nici cât ele? Care dintre voi,
nelinistindu-se astfel poate adãuga un cot la înãltimea lui? De ce vã
îngrijorati cu privire la hainele voastre?
Priviti cum cresc crinii
de pe câmp. Nu muncesc, nu tes; si totusi nici Solomon în plinã glorie n-a
purtat o îmbrãcãminte asa de bogatã. Dacã Dumnezeu are grijã de o floare de pe
câmp care va fi tãiatã mâine, câtã grijã va avea sã vã îmbrace pe voi, putini
credinciosilor! Nu vã mai întrebati: „Ce-o sã mâncãm, ce-o sã bem si cu ce ne
vom îmbrãca?” Numai pãgânii de preocupã de asta. Tatãl vostru Ceresc vã
cunoaste nevoile. Cãutati Împãrãtia Domnului si Dreptatea Sa, iar restul vã va
fi dat cu asupra de mãsurã. Sã nu vã îngrijoreze ziua de mâine, cãci ea singurã
va avea grijã de toate acestea. Fiecare zi cu suferinta ei.”
Cuvintele lui Iisus ne
invitã sã trãim clipa prezentã. Nu serveste la nimic sã-ti faci griji pentru
ziua de mâine. Acceptând cã ai puterea sã faci în asa fel încât sã primesti tot
ce-ti trebuie, pe mãsurã ce apar nevoile tale, lucrurile se vor desfãsura mereu
la fel.
N-ai nevoie sã
agonisesti averi pentru bãtrânete, nu e cazul sã-ti iei polita de asigurare.
Actionând astfel, crezi cã în prezent ai destulã putere pentru a câstiga bani
dar nu vei mai fi în mãsurã sã o faci la 60, 65 sau 70 de ani. Accepti cã îl ai
pe Dumnezeu în tine, dar crezi cã nu e permanent. Mai bine gândeste-te cã, pe
mãsurã ce înaintezi în vârstã, experienta si întelepciunea ta îti vor permite
sã obtii si mai usor ceea ce doresti. De ce sã acumulezi în exces? Ceea ce
conteazã este sã ai acum tot ce ai nevoie. Chiar dacã ai avea 4 frigidere
ticsite, ai putea mânca totul într-o zi? Sigur cã nu!
Cel mai important este
sã trãiesti fericit, înconjurat de dragoste si sã rãspunzi nevoilor tale de
astãzi. Multumind pentru ce primesti în fiecare zi, trãind fiecare clipã, vei
obtine tot ce-ti trebuie. Mâine depinde de astãzi. Dacã te îngrijorezi pentru
ziua de mâine, vei trãi momente neplãcute. Dacã ai numai gânduri bune, stii cã
ziua de mâine va fi si mai frumoasã.
Pentru a încheia acest
capitol, sã trecem la actiune. Fã un act de credintã, oricare ar fi el. alege
ceva ce ti-ai dorit întotdeauna, care te-ar face fericit, si decide cã ai toatã
puterea de care a nevoie pentru a-l obtine. Începe sã te gândesti de pe acum.
Poate trebuie sã faci
rezervãri sau sã intri în contact cu cineva. Actioneazã fãrã întârziere. În
viatã, în realitate, „a fi” trece înaintea lui „a avea”. Dacã te gândesti:
„Când voi câstiga o grãmadã de bani la loterie, voi cumpãra casa pe care o
visez si voi fi fericit”, actionezi împotriva legilor naturale. Mai întâi
trebuie sã fii fericit, apoi sã faci o actiune în acest sens si, în final, vei
avea ceea ce doresti.
Trecând la actiune,
repetã cât de des afirmatia urmãtoare, înainte de a citi capitolul urmãtor:
CRED ÎN MAREA BOGÃTIE
DIVINÃ CARE ESTE ÎN MINE SI IAU DIN EA ORICE AM NEVOIE, ORIUNDE SI ORICÂND.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu